pădurărie

PĂDURĂRÍE¹ s.f. Ocupaţia pădurarului; pădurărit (1). – Pădurar + suf. -ie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PĂDURĂRÍE² s.f. (Înv.) Silvicultură. – Pădure + suf. -ărie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

pădurăríe (ocupaţia pădurarului, silvicultură) s. f., art. pădurăría, g.-d. pădurăríi, art. pădurăríei
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
PĂDURĂRÍE s. pădurărit. (Se ocupă cu ~.)
(Dicţionar de sinonime)

PĂDURĂRÍE s. v. codru, pădure, silvicultură.
(Dicţionar de sinonime)