pădureț dex - definiţie, sinonime, conjugare

pădureț

[Sinonime]
PĂDURÉŢ, -EÁŢĂ, pădureţi, -e, adj. 1. (Despre plante, pomi fructiferi) Care creşte în pădure sau într-un loc necultivat; sălbatic. ♦ (Despre fructe) Produs de un arbore pădureţ (1); nealtoit; p. ext. cu gust acru, astringent. ♢ Expr. A se sătura (de cineva sau de ceva) ca de mere pădureţe = a fi foarte plictisit (de cineva sau de ceva), a nu mai putea suferi. 2. (Rar; despre animale) Care trăieşte în pădure; sălbatic. ♦ Fig. (Despre oameni) Ursuz, retras, sălbatic. – Pădure + suf. -eţ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PĂDUR//ÉŢ ~eáţă (~éţi, ~éţe) şi substantival 1) (despre pomi) Care creşte în pădure sau pe terenuri necultivate; de pădure; sălbatic. 2) (despre fructe) Care este rod al unui pom nealtoit. Mere ~eţe. /pădure + suf. ~eţ
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ghímpe-păduréţ s. m., pl. ghimpi-păduréţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

păduréţ adj. m., pl. păduréţi; f. sg. pădureáţă, pl. păduréţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

mei-păduréţ s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PĂDURÉŢ adj. (BOT.) sălbatic, (pop.) mistreţ, (reg.) mistrecit. (Măr ~.)
(Dicţionar de sinonime)

PĂDURÉŢ adj. v. împădurit, păduros, săl-batic.
(Dicţionar de sinonime)

PĂDURÉŢ adj., s. v. bădăran, grosolan, mitocan, mârlan, mârlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, ţărănoi, ţoapă, ţopârlan, vulgar.
(Dicţionar de sinonime)

PĂDURÉŢ s. v. lues, sifilis.
(Dicţionar de sinonime)

MEI-PĂDURÉŢ s. v. meişor.
(Dicţionar de sinonime)

MAZĂRE-PĂDUREÁŢĂ s. v. orăstică.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pa pad padu padur padure

Cuvinte se termină cu literele: et ret uret duret aduret