păgâni dex - definiţie, sinonime, conjugare
PĂGẤN, -Ă, păgâni, -e, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Persoană care se închină zeilor sau idolilor; idolatru; p. ext. nume dat de creştini celor care sunt de altă religie decât cea creştină sau care nu are nici o religie; p. restr. turc, mahomedan. 2. Adj. Care aparţine unei religii politeiste sau cultului civilizaţiei antice greco-romane sau care se referă la antichitatea greco-romană; p. restr. turcesc. 3. S.m. şi f. Persoană care se abate de la dogmele religiei (creştine); eretic. 4. S.m. şi f. Fig. Om rău la suflet, crud, nemilos. 5. Adj. Pătimaş, sălbatic, cumplit. – Lat. paganus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PĂGÂNÍ, păgânesc, vb. IV. Tranz. şi refl. A (se) converti la păgânism; p. ext. a face să devină sau a deveni ateu; p. restr. a (se) turci. – Din păgân.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PĂGÂN ~i m. 1) Persoană care se închină zeilor sau idolilor; idolatru. 2) (în concepţia credincioşilor creştini) Persoană de altă credinţă. 3) Persoană care nu ţine nici de o credinţă. 4) Om rău la suflet. /<lat. paganus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A PĂGÂN//Í ~ésc tranz. A face să se păgânească. /Din păgân
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE PĂGÂN//Í mă ~ésc intranz. 1) A deveni păgân; a se transforma în păgân. 2) pop. A deveni câinos la inimă (ca un păgân). /Din păgân
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

păgân s. m., adj. m., pl. păgâni; f. sg. păgână, g.-d. art. păgânei, pl. păgâne
(Dicţionar ortografic al limbii române)

păgâní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. păgânésc, imperf. 3 sg. păgâneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. păgâneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PĂGÂN adj. v. turcesc.
(Dicţionar de sinonime)

PĂGÂN adj., s. (BIS.) 1. adj., s. idolatru, politeist, (înv.) idoloslugaş, idoloslujebnic. (Popoarele ~ antice.) 2. adj. păgânesc. (Credinţe ~.) 3. adj. necredincios, (înv. şi reg.) pogan, (înv.) agarinesc, proclet, viclean. (Persoane creştine şi persoane ~.) 4. s. necredincios, (înv.) agarean, viclean. (Un ~ hulit de creştini.)
(Dicţionar de sinonime)

PĂGÂN adj., s. v. turc.
(Dicţionar de sinonime)

PĂGÂN s. v. mahomedan, musulman.
(Dicţionar de sinonime)

PĂGÂN s., adj. v. ateu, eretic, liber-cugetător, necredincios, schismatic.
(Dicţionar de sinonime)

PĂGÂNÍ vb. v. turci.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Păgâncreştin
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: pa pag paga pagan

Cuvinte se termină cu literele: ni ani gani agani