păgânie

PĂGÂNÍE, (2) păgânii, s.f. (Înv.) 1. Păgânism (1). 2. Faptă de păgân, nelegiuire, fărădelege. – Păgân + suf. -ie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PĂGÂNÍ//E ~i f. 1) Caracter păgân. 2) Faptă de om păgân. [G.-D. păgâniei] /păgân + suf. ~ie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

păgâníe s. f., art. păgânía, g.-d. art. păgâníei; (păcate) pl. păgâníi, art. păgâníile
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
PĂGÂNÍE s. v. abjecţie, fărădelege, infamie, josnicie, mişelie, mârşăvie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, păgânism, ticăloşie.
(Dicţionar de sinonime)