păgubire dex - definiţie, sinonime, conjugare
PĂGUBÍ, păgubesc, vb. IV. Intranz. A suferi o pagubă, a fi lipsit de un bun sau de un câştig. ♦ Tranz. A pricinui cuiva o pagubă; a lipsi pe cineva de un câştig sau de un bun al său. – Din pagubă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PĂGUBÍRE, păgubiri, s.f. Faptul de a păgubi. – V. păgubi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PĂGUB//Í ~ésc 1. intranz. A suferi o pagubă; a fi în pagubă. 2. tranz. (persoane) A supune unei pagube; a face să sufere o pagubă. /Din pagubă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

păgubí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. păgubésc, imperf. 3 sg. păgubeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. păgubeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

păgubíre s. f., g.-d. art. păgubírii; pl. păgubíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PĂGUBÍ vb. 1. (înv.) a scădea. (Cel ce dă săracilor, niciodată nu va ~.) 2. v. dăuna.
(Dicţionar de sinonime)

PĂGUBÍ vb. v. pierde.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A păgubi ≠ a câştiga
(Dicţionar de antonime)

Păgubiredespăgubire
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: pa pag pagu pagub pagubi

Cuvinte se termină cu literele: re ire bire ubire gubire