păgubitor
[Sinonime]
PĂGUBITÓR, -OÁRE, păgubitori, -oare, adj. Care aduce sau provoacă o pagubă sau un prejudiciu; stricător, dăunător. Păgubi + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PĂGUBIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care pricinuieşte pagube; care aduce daune; dăunător. /a păgubi + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
păgubitór adj. m., pl. păgubitóri; f. sg. şi pl. păgubitoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PĂGUBITÓR adj. 1. (înv.) pacostnic, păgubos. (O afacere ~oare.) 2. v. dăunător.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PĂGUBIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care pricinuieşte pagube; care aduce daune; dăunător. /a păgubi + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
PĂGUBITÓR adj. 1. (înv.) pacostnic, păgubos. (O afacere ~oare.) 2. v. dăunător.
(Dicţionar de sinonime)