PĂHĂRÉL, păhărele, s.n. Diminutiv al lui pahar; păhăraş, păhăruş, păhăruţ. – Pahar + suf. -el.(Dicţionarul explicativ al limbii române)
păhărél s. n., pl. păhăréle(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:PĂHĂRÉL s. păhăruţ, (pop.) păhăraş, păhăruş. (Un ~ de cristal.)(Dicţionar de sinonime)