păienjenire dex - definiţie, sinonime, conjugare
PĂIENJENÍ, păienjenesc, vb. IV. Refl. şi intranz. A (se) împăienjeni. [Pr.: pă-ien-. – Var.: (reg.) păinjení, păinjiní, painjení, painginí vb. IV] – Din păianjen.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PĂIENJENÍRE, păienjeniri, s.f. Acţiunea de a (se) păienjeni şi rezultatul ei; împăienjenire. [Pr.: pă-ien-. – Var.: (reg.) păinjeníre, painjeníre s.f.] – V. păienjeni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SE PĂIENJEN//Í pers. 3 se ~éşte v. A SE ÎMPĂIENJENI. /Din păianjen
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

păienjení vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. păienjenésc, imperf. 3 sg. păienjeneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. păienjeneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

păienjeníre s. f., g.-d. art. păienjenírii
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PĂIENJENÍ vb. v. împăienjeni.
(Dicţionar de sinonime)

PĂIENJENÍRE s. v. împăienjenire.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pa pai paie paien paienj

Cuvinte se termină cu literele: re ire nire enire jenire