păienjenit dex - definiţie, sinonime, conjugare
PĂIENJENÍ, păienjenesc, vb. IV. Refl. şi intranz. A (se) împăienjeni. [Pr.: pă-ien-. – Var.: (reg.) păinjení, păinjiní, painjení, painginí vb. IV] – Din păianjen.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PĂIENJENÍT, -Ă, păienjeniţi, -te, adj. 1. Acoperit cu păienjeniş. 2. Fig. (Despre vedere, ochi) Lipsit de claritate; înceţoşat, tulbure. [Pr.: pă-ien. – Var.: (reg.) păinjenát, -ă, păinjinít, -ă, painjenít, -ă, adj.] – V. păienjeni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SE PĂIENJEN//Í pers. 3 se ~éşte v. A SE ÎMPĂIENJENI. /Din păianjen
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

păienjení vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. păienjenésc, imperf. 3 sg. păienjeneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. păienjeneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PĂIENJENÍ vb. v. împăienjeni.
(Dicţionar de sinonime)

PĂIENJENÍT adj. împăienjenit, înceţoşat, înnegu-rat, tulbure. (Ochii îi erau ~ţi; privire ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pa pai paie paien paienj

Cuvinte se termină cu literele: it nit enit jenit njenit