PAINJENÍT, -Ă adj. v. păienjenit.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PĂINJENÍŢĂ, păinjeniţe, s.f. (Rar) Femela păianjenului (1). [Pr.: pă-in-] – Păinjen + suf. -iţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PĂINJENÍŢĂ, păinjeniţe, s.f. (Rar) Femela păianjenului (1). [Pr.: pă-in-] – Păinjen + suf. -iţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)