PĂÍRE s.f. v. păí. [DAR]
(Alte dicţionare)
păí, păiésc, vb. IV (înv. şi reg.) 1. a aduna şi a îndepărta de pe arie paiele rămase de la treierat. 2. a bate grâul pe arie; a îmblăti.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
(Alte dicţionare)
păí, păiésc, vb. IV (înv. şi reg.) 1. a aduna şi a îndepărta de pe arie paiele rămase de la treierat. 2. a bate grâul pe arie; a îmblăti.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)