pălălaie

PĂLĂLÁIE, pălălăi, s.f. Flacără mare; vâlvătaie. – Din pălălăi. Cf. v â l v ă t a i e.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PĂLĂL//ÁIE ~ăi f. Foc mare (cu văpăi); vâlvătaie. /cf. vâlvătaie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

pălăláie s. f., g.-d. art. pălălăii; pl. pălălăi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pălălắu adj., s.n. 1. (adj.) înalt şi subţire. 2. (s.n.) prăjină groasă.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
PĂLĂLÁIE s. v. vâlvătaie.
(Dicţionar de sinonime)