pălit dex - definiţie, sinonime, conjugare
PĂLÍ2, pălesc, vb. IV. Intranz. 1. A deveni palid, a se îngălbeni la faţă (de emoţie, din cauza unei boli etc.). 2. (Despre surse luminoase) A-şi pierde strălucirea, a se stinge. – Din fr. pâlir.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PĂLÍ1, pălesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. şi refl. A (se) izbi, a (se) lovi, a (se) ciocni. ♦ (Înv.) A (se) ataca (cu armele). ♦ Tranz. Fig. (Despre stări psihice sau fizice) A cuprinde pe neaşteptate, a năpădi, a copleşi. 2. Tranz. şi intranz. (Despre surse de căldură) A arde, a dogori, a pârli. ♦ Refl. (Reg.) A se încălzi la soare, la foc etc. 3. Intranz. şi refl. (Despre plante) A se ofili, a se usca, a se îngălbeni (de frig, de arşiţă etc.). ♢ Tranz. Soarele păleşte plantele – Din sl. paliti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PĂLÍT, -Ă, păliţi, -te, adj. (Despre plante) Îngălbenit, ofilit, veştejit (de arşiţă, de vânt, de frig etc.). – V. păli1.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PĂLÍT2, -Ă, păliţi, -te, adj. 1. (Despre oameni) Palid. 2. (Despre lumină sau corpuri luminoase) Lipsit de strălucire; stins. – V. păli2.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PĂL//Í1 ~ésc 1. tranz. 1) A atinge brusc şi cu putere (intenţionat sau din întâmplare); a lovi. ♢ A-l ~ norocul (pe cineva) a) a se bucura pe neaşteptate de o favoare a sorţii; b) a fi pus în situaţia de a face ceva contrar voinţei sale. 2) fig. (despre sentimente, stări, gânduri etc.) A cuprinde brusc şi în întregime; a pune stăpânire în chip năvalnic; a năvăli; a năboi; a copleşi; a năpădi; a podidi. 2. intranz. 1) (despre surse de căldură) A emana radiaţii fierbinţi, raspândind căldură foarte mare; a arde; a pârli; a pârjoli; a dogori; a frige. 2) (despre plante) v. A SE PĂLI. /<sl. paliti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A PĂL//Í2 ~ésc intranz. 1) (despre persoane sau despre faţa lor) A deveni palid. 2) (despre surse de lumină) A străluci tot mai slab; a pierde din intensitate. /<fr. pâlir
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE PĂL//Í mă ~ésc intranz. 1) (despre oameni sau despre animale) A-şi încălzi corpul (la soare sau la foc). 2) (despre plante, fructe, legume) A-şi pierde vlaga şi frăgezimea; a se veşteji; a se ofili. 3) pop. A se atinge cu putere (de ceva); a se lovi; a se izbi. /<sl. paliti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

pălí (pălésc, pălít), vb. – 1. A arde. – 2. (Refl.) A se arde, a se pîrli. – 3. (Refl.) A se încinge, a se usca, a se consuma. – 4. A se veşteji, a se ofili. – 5. A emite căldură. – 6. A trage cu arma, a lovi, a ţinti, a ochi. – 7. A surprinde. – 8. A surveni, a veni pe neaşteptate. – Mr. pălescu, pălire, megl. palés, păliri. Sl. paliti, palją „a arde” (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Miklosich, Lexicon, 553; Cihac, II, 249), cf. bg. palja, cr. paliti. – Der. pală (mr. pală), s.f. (adiere, val; şir, rînd, serie; postată, porţie de paie care se apucă cu furca; strat de cărămizi, de tencuială; capriciu, toană), cf. ceh. pala „arşiţă”, alb. paljë „serie”, mag. palla „şir de iarbă cosită” (der. din lat. *palula, Giuglea, Dacor., II, 819 nu e posibilă, cf. REW 6154); palie, s.f. (suflare, adiere), cuvînt folosit de D. Zamfirescu, poate în mod greşit, în loc de pală; Pălie, s.f. (sărbătoare de Sf. Ilie, 20 iulie, respectată datorită fricii de foc şi de ardere a recoltelor); palici, s.n. (ardere; Mold., pahar de ţuică); palincă, s.f. (Trans., ţuică), din slov. palinka, cf. mag. pálinka, bg. palink, pol. palenka; păliciune (var. pălitură), s.f. (ardere); păliş, adv. (Olt., oblic); pălişat, adj. (Olt., oblic); paliz, s.n. (înv., apoplexie). Scriban, Arhiva, XV, 445 şi REW 6166 par să confunde pe păli „a arde” cu păli „a se face palid”, care este neol. Cf. pălăi şi der. sale expresive.
(Dicţionarul etimologic român)

PĂLÍ vb. intr. 1. a deveni palid la faţă. 2. a-şi pierde strălucirea. (< fr. pâlir)
(Marele dicţionar de neologisme)

pălí (a (se) lovi, a deveni palid) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pălésc, imperf. 3 sg. păleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. păleáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pălí2, pălésc, vb. IV (reg.; despre iarbă, fân) a aşeza în pale; a pălui.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

pălít, pălítă, adj. (pop.) 1. (despre faţă) pârlit, bronzat. 2. (despre plante) veştejit, ofilit, îngălbenit, uscat; pâhăvit. 3. (reg.) atins de rugină sau de tăciune. 4. (reg.; despre holde) crescut prea repede şi fără rod; hulpit. 5. (reg.; despre seminţe) insuficient dezvoltat; copt înainte de maturitate; sec, zbârcit, chircit. 6. (reg. şi fig.; despre oameni) slab, sfrijit. 7. lovit, izbit. 8. îndreptat, pornit (într-o direcţie). 9. culcat, doborât la pământ. 10. (fig.; despre oameni) nebun, aiurit, ţicnit.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
PĂLÍ vb. v. ofili.
(Dicţionar de sinonime)

PĂLÍ vb. a (se) îngălbeni, (înv. şi reg.) a (se) serbezi. (A ~ de emoţie.)
(Dicţionar de sinonime)

PĂLÍ vb. v. ajunge, arde, arunca, atinge, azvârli, bronza, culca, da, dărâma, doborî, dogori, frige, izbi, înnegri, întinde, lovi, lungi, nimeri, ochi, pârjoli, pârli, pocni, prăbuşi, prăji, prăvăli, răsturna, trage, trânti.
(Dicţionar de sinonime)

PĂLÍT adj. v. ofilit.
(Dicţionar de sinonime)

PĂLÍT adj. v. galben, îngălbenit, pal, palid, slab, spălăcit, stins.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pa pal pali

Cuvinte se termină cu literele: it lit alit