păluíre, păluíri, s.f. (reg.) 1. aşezare a ierbii sau a fânului în pale; păluit. 2. vânturare a cerealelor; păluit.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
păluí1, păluiésc, vb. IV (reg.) 1. (despre iarbă, fân) a aşeza în pale; a păli. 2. a aşeza în straturi, în grămezi. 3. (despre cereale) a vântura. 4. (despre obraz) a se înroşi, a se îmbujora.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
păluí2, păluiésc, vb. IV (reg.; despre o tranzacţie, o învoială) a încheia.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
păluí1, păluiésc, vb. IV (reg.) 1. (despre iarbă, fân) a aşeza în pale; a păli. 2. a aşeza în straturi, în grămezi. 3. (despre cereale) a vântura. 4. (despre obraz) a se înroşi, a se îmbujora.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)