PĂNCĂNÍRE s.f. v. PĂNCĂNI. [DAR](Alte dicţionare)
păncăní, păncănésc, şi pắncăn, vb. IV (reg.) 1. a face câte ceva, a nu sta degeaba; a face lucruri neînsemnate, mărunte. 2. a umbla fără rost, a bate drumurile de pomană.(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)