pănură dex - definiţie, sinonime, conjugare

pănură

[Sinonime]
PẮNURĂ, pănuri, s.f. 1. (Pop.) Aba2, dimie; p. gener. ţesătură (groasă). 2. Fig. (Reg.) Fel, soi. ♢ Expr. A fi de o pănură cu cineva = a fi la fel cu cineva, de aceeaşi categorie. [Acc. şi: pănúră]. – Lat. paenula.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PẮNURĂ ~i f. 1) Ţesătură groasă de casă (din lână albă) din care se confecţionau hainele ţărăneşti; aba; dimie. 2) la pl. Varietăţi ale unei astfel de ţesături. [G.-D. pănurii] /<lat. paenula
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

pănúră (pănúri), s.f. – Aba, dimie. Lat. paenŭla „mantie”, din gr. φαινόλης (Scriban). Der. din lat. *pannŭla, dim. al lui pannus (Puşcariu 1255; Tiktin) sau din lat. pinnŭla „pană mică” (Candrea-Dens., 1317), pare mai puţin probabilă, cf. Graur, BL, V, 108 şi REW 6514.
(Dicţionarul etimologic român)

pănură s. f., g.-d. art. pănurii; pl. pănuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PĂNURĂ s. v. aba.
(Dicţionar de sinonime)

PĂNURĂ s. v. categorie, fel, gen, material, pânză, soi, stofă, teapă, ţesătură.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pa pan panu panur

Cuvinte se termină cu literele: ra ura nura anura