păpălău

PĂPĂLẮU, păpălăi, s.m. Plantă erbacee cu frunze ovale, cu flori albe-gălbui şi cu fructe roşii-portocalii, de mărimea unei cireşe (Physalis alkekengi). – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

păpălău s. m., art. păpălăul; pl. păpălăi, art. păpălăii
(Dicţionar ortografic al limbii române)

păpălắu, păpălắi, s.m. (reg.) 1. plantă erbacee cu frunze ovale, cu flori albe-gălbui şi cu fructe roşii-portocalii ca nişte cireşe; băşicuţă, băşică, boborea, bubuchie, curcubetică, gheorghinar. 2. mătrăgună. 3. spanac porcesc. 4. (fig.; pop.) prostănac, prostălău.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
PĂPĂLĂU s. (BOT.; Physalis alkekengi) v. gogoaşă.
(Dicţionar de sinonime)