păpuri dex - definiţie, sinonime, conjugare
PÁPURĂ, (rar) papuri, s.f. Grup de plante erbacee acvatice, cu tulpina înaltă, neramificată, cu frunze lungi şi înguste, cu flori unisexuate, care creşte în locuri mlăştinoase (Typha); plantă care face parte din acest grup; p. restr. frunzele acestor plante, din care se fac rogojini, coşuri etc. – Lat *papura.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PĂPURÍ, păpuresc, vb. IV. Tranz. A introduce frunze de papură între doagele unui butoi, ale unui vas de lemn etc. pentru a astupa fisurile şi a asigura etanşeitatea vasului; a împăpuri. – Din papură.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PÁPUR//Ă ~i f. Plantă erbacee acvatică, cu tulpină erectă neramificată, cu inflorescenţe cilindrice terminale şi cu frunze lungi liniare, din care se împletesc diferite obiecte (coşuri, rogojini etc.); şovar. ♢ A căuta nod în ~ a căuta părţi negative acolo unde ele nu există. /<lat. papura
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A PĂPUR//Í ~ésc tranz. v. A ÎMPĂPURI. /Din papură
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

pápură (-re), s.f. – Stuf, trestie (Typha angustifolia). – Megl. papră, păpură. Gr. πάπυρος › lat. papyrus, probabil prin intermediul unei forme *papura (Schuchardt, ZRPh., XXVI, 403; Candrea, Éléments, 10; Puşcariu 1259; Candrea-Dens., 1353; REW 6218; Diculescu, Elementele, 484; Graur, Rom., LIII, 543; Rosetti, II, 65). Bg. papura provine din rom. (Capidan, Raporturile, 220). – Der. păpuri, vb. (a acoperi, a astupa cu papură); păpuriş, s.n. (rogoziş); păpurică, s.f. (varietate de ghiocel, Butomus umbellatus); paporniţă, s.f. (coş, coşarcă; Arg., pălărie). E dubletul lui papirus, s.n., din fr.
(Dicţionarul etimologic român)

pápură-rotúndă s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pápură-róşie s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pápură s. f., g.-d. art. pápurii; pl. pápuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

păpurí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. păpurésc, imperf. 3 sg. păpureá; conj. prez. 3 sg. şi pl. păpureáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pápură, pápure, s.f. (înv.) 1. ţesătură cu fir. 2. pernă.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
PAPURĂ-DE-ROGOJÍNĂ s. v. roşăţea.
(Dicţionar de sinonime)

PÁPURĂ s. 1. (BOT.; Typha) (reg.) băţea, berbecuţ, bucşău, culm, rogoz, şovar, (Transilv. şi Maram.) spetează, (Maram.) spetie. 2. v. stuf.
(Dicţionar de sinonime)

PÁPURĂ s. v. pipirig.
(Dicţionar de sinonime)

PAPURĂ-ROTÚNDĂ s. v. pipirig, rogoz.
(Dicţionar de sinonime)

SCAI-DE-PÁPURĂ s. v. bucsău.
(Dicţionar de sinonime)

PĂPURÍ vb. a împăpuri. (A ~ un butoi.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pa pap papu papur

Cuvinte se termină cu literele: ri uri puri apuri