părângă dex - definiţie, sinonime, conjugare
PĂRẤNGĂ, părângi, s.f. Prăjină; spec. prăjină, bară cu care se transportă o greutate de către două persoane (pe umeri). ♢ Loc. adv. În părângă sau de-a părânga = pe umerii a două persoane (cu ajutorul unei prăjini) sau pe umărul unei singure persoane. – Lat. phalangae.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

parîngă (-gi), s.f. – Prăjină. – Var. părîngă. Lat. pălanga, forma pop. a lui phălanga, din gr. φάλαγξ (Puşcariu 1270; Candrea-Dens., 1337; REW 6455; Rohlfs, EWUG, 2291; Rosetti, II, 64), cf. it., prov., sp. palanca, fr. palanche. Nu pare probabilă der. din sl. prągŭ „par” (Byhan 328), cf. mag. porong. Coincide cu Parîng, toponim de munte, cf. it. calanca, sp. barranco şi ngr. παράγϰο „prăjină”, cuvinte greşit explicate (după Hesseling 27, ngr. ar proveni din it.). Cf. palancă.
(Dicţionarul etimologic român)

părângă (prăjină) s. f., g.-d. art. părângii; pl. părângi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PĂRÂNGĂ s. v. pârghie, rangă, targă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pa par para paran parang

Cuvinte se termină cu literele: ga nga anga ranga aranga