părăduire

PĂRĂDUÍ, părăduiesc, vb. IV. (Reg. şi fam.) 1. Refl. (Despre construcţii, mobile etc.) A se dărăpăna, a se degrada, a se strica, a se ruina. 2. Tranz. A risipi, a irosi, a distruge bani, averi etc. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PĂRĂDU//Í ~iésc tranz. reg., fam. A face să se părăduiască. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE PĂRĂDU//Í pers. 3 se ~iéşte intranz. reg. fam. 1) (bunuri materiale) A fi folosit în mod nechibzuit; a se irosi; a se risipi. 2) (despre clădiri, construcţii) A fi gata să se dărâme; a deveni şubred; a se şubrezi; a se dărăpăna; a se părăgini. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

părăduí vb., ind. 1 sg. şi 3 pl. părăduiésc, imperf. 3 sg. părăduieá; conj. prez. 3 sg. şi pl. părăduieáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
PĂRĂDUÍ vb. v. arunca, azvârli, cheltui, dărăpăna, degrada, irosi, împrăştia, măcina, părăgini, prăpădi, risipi, ruina, strica, zvârli.
(Dicţionar de sinonime)

PĂRĂDUÍRE s. v. aruncare, azvârlire, cheltuire, irosire, risipire, zvârlire.
(Dicţionar de sinonime)