părăgini dex - definiţie, sinonime, conjugare
PARÁGINĂ, paragini, s.f. Teren necultivat, neîngrijit, acoperit de buruieni; teren neproductiv. ♦ Ruină, dărăpănătură; construcţie dărăpănată. ♦ Stare de părăsire, de neîngrijire a unui teren sau a unei construcţii. [Var.: (înv.) părágină s.f.] – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PĂRÁGINĂ s.f. v. paragină.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PĂRĂGINÍ, părăginesc, vb. IV. Refl. A ajunge în stare de paragină; (despre clădiri, construcţii etc.) a se ruina, a se dărăpăna, a se degrada. [Var.: (reg.) părăgení vb. IV] – Din paragină.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PARÁGIN//Ă ~i f. 1) Plantă erbacee cu frunze înguste şi lungi, cu rădăcina puternică şi ramificată, care creşte, îndeosebi, pe locurile nelucrate. 2) Teren necultivat plin cu buruieni. 3) Stare a unui teren sau a unei clădiri de care nu îngrijeşte nimeni. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A PĂRĂGIN//Í ~ésc tranz. (terenuri) A face să se părăginească; a pârlogi. /Din paragină
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE PĂRĂGIN//Í pers. 3 se ~éşte intranz. 1) (despre terenuri necultivate) A se transforma în paragină; a deveni paragină; a se acoperi cu buruieni; a se pârlogi; a se înţeleni. 2) (despre clădiri, construcţii) A fi gata să se dărâme; a deveni şubred; a se şubrezi; a se dărăpăna; a se părădui. /Din paragină
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

păragínă (părágini), s.f. – 1. Ruină, dărîmătură. – 2. Părăsire, abandonare. – 3. Ţarină, ogor negru, ţelină, pîrloagă. – 4. (Adj.) Viran, nepopulat. – Var. paragină. Origine îndoielnică. Poate în loc de *părajinăpărădui. Se pune de obicei în legătură cu mag. parrag, parlag „pîrloagă”, cf. pîrlog (Cihac, II, 246; Tiktin; Candrea); dar der. este dificilă din punct de vedere fonetic (Tiktin presupune că finala o reproduce pe cea din ţelină, compoziţie care e puţin probabilă) şi nu explică toate sensurile cuvîntului rom. Giuglea, Dacor., I, 495, prefera etimonul lat. *voraginem, încrucişat cu pîrlog sau părăsi şi Conev 39 pornea de la sl. prazdĭnŭ, ambele improbabile. Pare bătătoare la ochi coincidenţa cu lucan. prasana, pe care Rohlfs, Ital., 359 îl explică printr-un lat. *piraginem. Der. părăgini, vb. (a părăsi; a lăsa ogorul pîrloagă; a (se) degrada, a (se) ruina); părăginos, adj. (ruinat, părăsit); parangină, s.f. (viţelar, Anthoxanthum odoratum).
(Dicţionarul etimologic român)

parágină s. f., g.-d. art. paráginii; pl. parágini
(Dicţionar ortografic al limbii române)

părăginí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. părăginésc, imperf. 3 sg. părăgineá; conj. prez. 3 sg. şi pl. părăgineáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PARÁGINĂ s. 1. pârloagă, ţelină, (pop.) părăgineală, (înv. şi reg.) ogor, (reg.) hat, părăginitură. (Grădina a ajuns o ~.) 2. părăginire, părăsire, sălbăticie. (Parc lăsat în ~.) 3. v. ruină.
(Dicţionar de sinonime)

PĂRĂGINÍ vb. 1. a se sălbătici, (reg.) a se pârlogi, (înv.) a se pustii. (Grădina s-a ~.) 2. v. ruina.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pa par para parag paragi

Cuvinte se termină cu literele: ni ini gini agini ragini