părăginire dex - definiţie, sinonime, conjugare
PĂRĂGINÍ, părăginesc, vb. IV. Refl. A ajunge în stare de paragină; (despre clădiri, construcţii etc.) a se ruina, a se dărăpăna, a se degrada. [Var.: (reg.) părăgení vb. IV] – Din paragină.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PĂRĂGINÍRE, părăginiri, s.f. Acţiunea de a se părăgini şi rezultatul ei. – V. părăgini.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PĂRĂGIN//Í ~ésc tranz. (terenuri) A face să se părăginească; a pârlogi. /Din paragină
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE PĂRĂGIN//Í pers. 3 se ~éşte intranz. 1) (despre terenuri necultivate) A se transforma în paragină; a deveni paragină; a se acoperi cu buruieni; a se pârlogi; a se înţeleni. 2) (despre clădiri, construcţii) A fi gata să se dărâme; a deveni şubred; a se şubrezi; a se dărăpăna; a se părădui. /Din paragină
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

părăginí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. părăginésc, imperf. 3 sg. părăgineá; conj. prez. 3 sg. şi pl. părăgineáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

părăginíre s. f., g.-d. art. părăginírii; pl. părăginíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PĂRĂGINÍ vb. 1. a se sălbătici, (reg.) a se pârlogi, (înv.) a se pustii. (Grădina s-a ~.) 2. v. ruina.
(Dicţionar de sinonime)

PĂRĂGINÍRE s. 1. v. paragină. 2. v. ruinare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pa par para parag paragi

Cuvinte se termină cu literele: re ire nire inire ginire