părălei dex - definiţie, sinonime, conjugare
PARÁ3, parale, s.f. 1. Monedă divizionară egală cu a suta parte dintr-un leu vechi; mică monedă turcească de argint care a circulat şi în ţările româneşti; (astăzi) ban de valoare mică. ♢ Expr. A nu avea (nici o) para (chioară) = a nu avea (nici) un ban. Până într-o para sau până la (o) para = până la ultimul ban; exact (din punct de vedere bănesc). Nu face nici o para (chioară sau nici două parale) sau nu face parale = nu are (nici o) valoare, nu e bun (de nimic). A face (pe cineva) de două parale = a certa (aspru) (pe cineva). A lua (pe cineva) la trei parale = a-i cere cuiva socoteală pentru ceea ce a făcut. ♦ P. gener. Monedă (metalică). 2. (Fam.; la pl.) Bani; p. ext. avere. ♢ Expr. Parale bune = bani mulţi (Fam.) A face parale = a fi valoros, de preţ. A şti câte parale face cineva = a fi bine lămurit în privinţa caracterului, a meritelor sau a capacităţii cuiva. – Din tc. para.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PARALÉU, paralei, s.m. (Mai ales în corelaţie cu leu) Leu foarte mare şi puternic; fig. fiinţă puternică, vitează. ♢ Expr. A se face (sau a face pe cineva) leu paraleu = a (se) înfuria peste măsură. ♦ (Depr.) Bărbat care se consideră înzestrat cu calităţi excepţionale, care vrea să pară important, remarcabil. – Para1- + leu.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PARÁ ~le f. 1) înv. Monedă măruntă egală cu a suta parte dintr-un leu. 2) înv. Monedă turcească de argint care a circulat şi în Ţara Moldovei. 3) Monedă divizionară iugoslavă egală cu a suta parte dintr-un dinar. 4) Ban de valoare neînsemnată. ♢ Nu face nici o ~ (chioară) sau nu face nici două ~le (sau nici doi bani) nu are nici o valoare; nu costă nimic. A nu avea nici o ~ (sau leţcaie) chioară a nu avea nici un ban. A face pe cineva de două ~le a batjocori tare pe cineva; a face de nimic. 5) la pl. Bani în număr nedeterminat. ♢ Până într-o ~ până la ultimul ban. A lua pe cineva la trei ~le a-i cere cuiva socoteală; a lua din scurt pe cineva. Face ~le e de preţ; nu e lipsit de valoare. [Art. paraua; G.-D. paralei] /<turc. para
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PARALÉ//U ~i m. : Leu ~ a) leu mare şi puternic; b) persoană înzestrată cu calităţi excepţionale. /para- + leu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

pará (parále), s.f. – 1. Veche monedă divizionară turcă, cu valoare de 2 aspri, 3 bani sau 1/40 dintr-un piastru. – 2. Monedă divizionară rom., valorînd 1/40 dintr-un leu vechi. – 3. Centimă. – 4. (Pl.) Bani. – Mr., megl. pară. Tc. para (Roesler 601; Şeineanu, II, 283; Loebel 74; Lokotsch 1626), din per. parä, cf. ngr. παρᾶ, alb., bg., sb. para. – Der. părăleşte, adv. (în numerar); părălet, s.n. (bănet); părăleală, s.f. (extorcare, pagubă); părăli, vb. (a jecmăni); paralîc, s.n. (bănet; mărunţiş); părăluţă, s.f. (centimă, ban; bănuş, Bellis perennis).
(Dicţionarul etimologic român)

paraléu (paraléi), s.m. – În poveşti, epitet pentru eroi; viteaz ca un leu. Origine îndoielnică. Se consideră de obicei ca un comp. al lui leu, cu para- (Tiktin; Candrea; Scriban); dar această comp. nu e normală, fiindcă para- nu indică altceva decît o repetiţie agasantă şi nu ideea de „arhi-” sau de „stră-” (cum presupunea Damé). Mai sigur e vorba de o etimologie populară; în acest caz, cuvîntul ar putea sta în loc de *faraleu, din ngr. θααρραλέος „viteaz, curajos”.
(Dicţionarul etimologic român)

pará s. f., art. paráua, g.-d. art. parálei; pl. parále
(Dicţionar ortografic al limbii române)

léu-paraléu s. m., pl. léi-paraléi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

paraléu s. m. leu
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PARÁ s. v. ban.
(Dicţionar de sinonime)

PARÁ s. v. ban, monedă, piesă.
(Dicţionar de sinonime)

PARÁLE s. pl. v. avere, avut, avuţie, bogăţie, bun, mijloace, situaţie, stare.
(Dicţionar de sinonime)

PĂRĂLÉI s. pl. v. parpian.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pa par para paral parale

Cuvinte se termină cu literele: ei lei alei ralei aralei