părtinire

PĂRTINÍ, părtinesc, vb. IV. Tranz. A avantaja în mod conştient pe cineva, a ţine parte cuiva (în dauna altuia). – Din parte.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PĂRTINÍRE, părtiniri, s.f. 1. Faptul de a părtini; favorizare, protejare. ♢ Loc. adv. Fără părtinire = în mod imparţial, obiectiv. 2. (Înv.) Participare (în folosul cuiva sau a ceva); contribuţie. – V. părtini.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PĂRTIN//Í ~ésc tranz. (persoane) A susţine în mod abuziv, acordând avantaje (adesea nemotivat şi în detrimentul altora); a proteja; a privilegia; a avantaja; a favoriza. /Din parte
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PĂRTINÍR//E ~i f. v. A PĂRTINI. ♢ Fără în mod imparţial. /Din părtini
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

părtiní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. părtinésc, imperf. 3 sg. părtineá; conj. prez. 3 sg. şi pl. părtineáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

părtiníre s. f., g.-d. art. părtinírii; pl. părtiníri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
PĂRTINÍ vb. a avantaja, a favoriza, a privilegia, a proteja, (înv. şi reg.) a pristăni, (înv.) a făţărnici. (Arbitrul l-a ~.)
(Dicţionar de sinonime)

PĂRTINÍRE s. 1. avantajare, favorizare, protejare, (înv.) părtăşie. (~ cuiva în defavoarea altuia.) 2. partizanat, patimă, subiectivism, (rar) parţialitate, pasiune, (înv.) părtăşie. (Atitudine plină de ~.)
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
Părtinire ≠ nepărtinire
(Dicţionar de antonime)