păruit dex - definiţie, sinonime, conjugare
PĂRUÍ1, păruiesc, vb. IV. 1. Tranz. şi refl. recipr. (Fam.) A (se) bate trăgând(u-se) de păr2; p. gener. a (se) bate. 2. Tranz. (În tăbăcărie) A îndepărta (prin procedee chimice) părul2 de pe pieile crude; a depila. – Păr2 + suf. -ui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PĂRUÍ2, păruiesc, vb. IV. Tranz. A bate pari1 (pentru a împrejmui sau a delimita un teren). – Par1 + suf. -ui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PĂRUÍT s.n. (În tăbăcărie) Faptul de a părui1 (2). – V. părui1.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PĂRU//Í ~iésc tranz. fam. 1) (piei de animale) A prelucra înlăturând părul sau blana (prin mijloace chimice). 2) A bate trăgând de păr; a flocăi; a târnui. /păr + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE PĂRU//Í mă ~iésc intranz. A face (concomitent) schimb de bătăi, trăgându-se de păr (unul pe altul); a se flocăi; a se târnui. /păr + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

păruí (a (se) bate, a curăţa de păr, a bate pari) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. păruiésc, imperf. 3 sg. păruiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. păruiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

păruít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PĂRUÍ vb. 1. v. depila. 2. (pop. şi fam.) a (se) scărmăna, (pop.) a (se) flocăi, (înv. şi reg.) a (se) dăpăra, (reg.) a (sc) străfloca, (Olt., Ban. şi Transilv.) a (se) drâgla, (prin Mold. şi Transilv.) a (se) scutura, (Munt. şi Olt.) a (se) smotoci, (fam. fig.) a (se) târnui. (S-au certat şi chiar s-au ~.) 3. a (se) ciufuli. (S-au ~ bine, în joacă.)
(Dicţionar de sinonime)

PĂRUÍT s. v. depilare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pa par paru parui

Cuvinte se termină cu literele: it uit ruit aruit