păsa dex - definiţie, sinonime, conjugare
PÁSĂ, pase, s.f. 1. (Sport) Transmitere a mingii către un coechipier. 2. Fiecare dintre mişcările făcute cu mâna de cel care hipnotizează pe cineva. 3. Miză pe care trebuie să o depună jucătorii de cărţi la fiecare nou tur. ♦ (Rar) Tur la unele jocuri de cărţi. ♢ Expr. A avea (sau a fi în) pasă bună (sau proastă) = a avea noroc (sau ghinion) la jocul de cărţi; a trece prin împrejurări favorabile (sau nefavorabile); a-i reuşi (sau a nu-i reuşi) cuiva ceva. 4. (Nav.) Fâşie de apă indicată navigaţiei într-o zonă cu stânci, bancuri, mine etc. 5. (Tehn.) Trecere a metalului de forjat în tiparele sau în matriţele care îl fasonează. – Din fr. passe, engl. pass.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PAŞÁ s.f. v. paşă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PÁŞĂ, paşi, s.m. Funcţia de guvernator al unei provincii din Imperiul Otoman sau titlu al vizirilor şi al unor înalţi demnitari turci din trecut; persoană care deţinea funcţia sau titlul de mai sus. ♢ Loc. adv. Ca paşa sau ca un paşă = fără grijă, foarte bine, ca un boier. [Var.: (înv.) paşá s.f.] – Din tc. paşa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PĂSA2, pers. 3 pásă, vb. I. Intranz. 1. (Înv.) A merge, a se duce. 2. (Pop. şi fam., cu valoare de îndemn sau de avertisment) Încearcă să..., îndrăzneşte de..., caută de... – Din lat. *passare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PĂSÁ1, pers. 3 pásă, vb. I. Intranz. 1. Unipers. (De obicei construit cu dativul) A simţi nelinişte, a se îngrijora. 2. (Înv. şi pop.) A cântări sau a atârna greu; a se lăsa greu (peste ceva). ♦ Unipers. (Construit cu dativul) A simţi greutatea unui lucru sau a unei situaţii, a suporta cu greutate ceva neplăcut. – Lat. pensare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PASÁ, pasez, vb. I. Tranz. 1. (Sport) A trimite mingea unui coechipier. 2. (Fam.) A da sau a ceda cuiva ceva; a face să ajungă sau să treacă în mâna altuia, a transmite altuia. 3. A trece prin sită fructe sau legume; a zdrobi, a mărunţi. – Din fr. passer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PÁS//Ă ~e f. 1) sport Transmitere a mingii către un coechipier. 2) (la jocurile de cărţi) Sumă de bani care trebuie depusă la fiecare tur nou. ♢ A fi în ~ bună (sau proastă) a-i reuşi (sau a nu-i reuşi) cuiva ceva; a-i merge cuiva bine (sau rău). /<fr. passe, engl. pass
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PÁŞ//Ă ~i m. (în Imperiul Otoman; folosit şi ca titlu pe lângă numele respectiv) Guvernator al unei provincii sau înalt demnitar. [Art. paşaua; G.-D. paşei; Var. páşa] /<turc. paşa
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A PĂSÁ1 pers. 3 pásă intranz. (de obicei în construcţii negative sau interogative) A fi cuprins de grijă; a se nelinişti; a se îngrijora. /<lat. pensare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A PĂSÁ2 pers. 3 pásă intranz. înv. A se deplasa, părăsind locul iniţial; a pleca; a se duce. ♢ Pasă! pleacă! du-te! mergi! /<lat. passare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A PAS//Á ~éz tranz. 1) (mingea) A trimite altui jucător din echipă (în timpul jocului). 2) (lucruri, bani etc.) A face să ajungă (direct sau indirect) la altcineva; a pune în posesia cuiva; a transmite. 3) (fructe sau legume) A zdrobi trecând printr-o sită. /<fr. passer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

páşă (-şi), s.m. – Titlu dat în Imperiul Otoman unor înalţi funcţionari. – Var. paşă, înv. paşa, pl. paşale. Mr. păşe, paşă, megl. paşă. Tc. paşa, pl. paşalar (Şeineanu, II, 285; Lokotsch 1640), cf. ngr. πασιά, πασᾶς, alb., bg., sb. paša, it. pasciá, fr. pacha, sp. bajá. – Der. paşalîc, s.n. (provincie guvernată de paşă), din tc. paşalik, cf. ngr. πασαλίϰι; păşie, s.f. (demnitate de paşă); păşoaie, s.f. (nevastă de paşă). – Cf. bulibaşe, delibaşe.
(Dicţionarul etimologic român)

páşă s.f. – Varietate de stuf (Carex riparia). Bg. paša „păşune” (Candrea).
(Dicţionarul etimologic român)

PÁSĂ1 s.f. 1. Trecerea mingii prin lovitură unui jucător din aceeaşi echipă. 2. Înaintare către adversar la scrimă. 3. Miză pe care trebuie s-o depună jucătorii de cărţi la fiecare nou tur. 4. Mişcare a mâinii la hipnotizatori. 5. (Mar.) Pasă de navigaţie = drum navigabil amenajat printr-o zonă de pericole sau printr-un baraj de mine. 6. Stare, situaţie (trecătoare). [< fr. passe].
(Dicţionar de neologisme)

PÁSĂ2 s.f. (Tehn.) Trecere a metalului forjat în tiparele sau în matriţele care-l fasonează. [Cf. fr. passée].
(Dicţionar de neologisme)

PASÁ vb. I. tr. 1. (Sport) A trece mingea altui jucător din echipă. 2. (Fam.) A ceda, a transmite, a trece cuiva ceva. [< fr. passer].
(Dicţionar de neologisme)

PÁSĂ s. f. 1. (sport) trecere a mingii prin lovitură, cu piciorul sau cu capul, unui coechipier; passing. ♢ operaţie de trecere la executarea unui tur de iluzionism; mişcare a mâinii la hipnotizatori. 2. înaintare către adversar, la scrimă. 3. miză pe care trebuie s-o depună jucătorii de cărţi la fiecare nou tur. 4. (mar.) culoar navigabil amenajat printr-o zonă cu pericole (stânci, epave etc.) sau printr-un baraj de mine. 5. stare, situaţie (trecătoare). 6. trecere a metalului forjat în tiparele sau în matriţele care-l fasonează. (< fr. passe, engl. pass)
(Marele dicţionar de neologisme)

PASÁ vb. tr. 1. a transmite cuiva ceva. 2. (sport) a trece mingea unui coechipier. (< fr. passer)
(Marele dicţionar de neologisme)

pásă s. f., g.-d. art. pásei; pl. páse
(Dicţionar ortografic al limbii române)

páşă s. m., g.-d. art. páşei; pl. paşi (şi paşa s. f., art. paşáua, g.-d. art. paşálei; pl. paşále)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

păsá (a se îngrijora, a apăsa) vb., ind. prez. 3 sg. pásă; conj. prez. 3 sg. pése
(Dicţionar ortografic al limbii române)

păsá (a se duce) vb., ind. prez. 3 sg. pásă, (du-te, îndrăzneşte) imper. 2 sg. pásă/pas
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pasá vb., ind. prez. 1 sg. paséz, 3 sg. şi pl. paseáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

păsá, pers. 3 sg. pásă, vb. I 1. (înv. şi reg.; folosit mai ales la imperativ) a pleca, a se duce; a merge, a umbla; a păşi. 2. a o duce, a-i fi, a-i merge (bine sau rău). 3. (pop. şi fam.) încearcă să ..., caută ... să, îndrăzneşte să ...
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

páşă2 s.f. (reg.) 1. păşune. 2. rogoz. 3. plantă erbacee acvatică.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
PÁSĂ s. v. tur.
(Dicţionar de sinonime)

PĂSÁ vb. 1. a se îngrijora, a se nelinişti, a se sinchisi, (prin Mold.) a bindisi. (Nu-i ~ de nimeni.) 2. a-l interesa, a se sinchisi. (Nu-i ~ de nimic.)
(Dicţionar de sinonime)

PĂSÁ vb. v. apăsa, călca, comprima, duce, merge, păşi, pleca, porni, presa, strânge, umbla.
(Dicţionar de sinonime)

PASÁ vb. a mărunţi, a zdrobi. (A ~ legume.)
(Dicţionar de sinonime)

PASÁ vb. v. da, transmite, trece.
(Dicţionar de sinonime)

PÁŞĂ s. v. broasca-apei, broscariţă, rogoz.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pa pas

Cuvinte se termină cu literele: sa asa