păstoresc dex - definiţie, sinonime, conjugare
PĂSTORÉSC, -EÁSCĂ, păstoreşti, adj. 1. Care aparţine păstorilor (1), privitor la păstori sau la viaţa de păstor; pastoral. 2. Fig. Preoţesc. – Păstor + suf. -esc.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PĂSTORÍ, păstoresc, vb. IV. Tranz. 1. (Despre oameni) A duce (animale erbivore, turmele etc.) la păşune, a duce să pască; a păzi în timp ce paşte1 (2), a păşuna. ♦ Intranz. A se ocupa cu păstoritul. 2. Fig. (Folosit şi absol.) A conduce, a îndruma în spiritul dogmelor Bisericii. – Din păstor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PĂSTOR//ÉSC ~eáscă (~éşti) 1) Care este caracteristic pentru păstori; de păstor; ciobănesc; pastoral. Doină ~ească. 2) Care este caracteristic pentru preoţi; de preot; preoţesc; popesc. 3) fig. (despre creaţii literare sau muzicale) Care are caracter de idilă; idilic; bucolic; câmpenesc; pastoral. /păstor + suf. ~esc
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A PĂSTOR//Í ~ésc 1. tranz. 1) (vite) A supraveghea în timpul păscutului; a paşte; a păşuna. 2) fig. A îndruma în spiritul unor dogme (mai ales religioase). 2. intranz. 1) A exercita funcţia de păstor; a fi preot; a preoţi. 2) A se ocupa de creşterea vitelor; a fi păstor. /Din păstor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

păstorésc adj. m., f. păstoreáscă; pl. m. şi f. păstoréşti
(Dicţionar ortografic al limbii române)

păstorí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. păstorésc, imperf. 3 sg. păstoreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. păstoreáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PĂSTORÉSC adj. 1. v. pastoral. 2. v. bucolic.
(Dicţionar de sinonime)

PĂSTORÉSC adj. v. popesc, preoţesc.
(Dicţionar de sinonime)

PĂSTORÍ vb. 1. v. ciobăni. 2. v. paşte. 3. (BIS.) (înv.) a popi, a popora, a preoţi. (~ peste credincioşi.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pa pas past pasto pastor

Cuvinte se termină cu literele: sc esc resc oresc toresc