păstoriță

PĂSTORÍT s.n. Ocupaţia, profesiunea de păstor (1); creşterea vitelor; păstorie, păstorire. – V. păstori.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PĂSTORÍŢĂ, păstoriţe, s.f. Ciobăniţă. – Păstor + suf. -iţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PĂSTORÍT n. 1) Creştere a vitelor (în special a oilor) prin întreţinere la păşune. 2) Ocupaţie de păstor. /v. a păstori
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PĂSTORÍŢ//Ă ~e f. Femeie care are în grijă oile; ciobăniţă. /păstor + suf. ~iţă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

păstorít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

păstoríţă s. f., g.-d. art. păstoríţei; pl. păstoríţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
PĂSTORÍT s. v. oierit.
(Dicţionar de sinonime)

PĂSTORÍŢĂ s. v. ciobăniţă.
(Dicţionar de sinonime)

PĂSTORÍŢĂ s. v. codobatură, prundar, prundaş.
(Dicţionar de sinonime)