păstorie

PĂSTORÍE s.f. 1. Păstorit. 2. Fig. Conducere, îndrumare religioasă, bisericească; funcţie, demnitate de conducător bisericesc; exercitarea acestei funcţii. – Păstor + suf. -ie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PĂSTORÍE f. 1) v. PĂSTORIT. 2) bis. Funcţie de păstor; conducere religioasă. 3) Durată de exercitare a acestei funcţii. /păstor + suf. ~ie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

păstoríe s. f., art. păstoría, g.-d. păstoríi, art. păstoríei
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
PĂSTORÍE s. v. oierit.
(Dicţionar de sinonime)