păstrat dex - definiţie, sinonime, conjugare
PĂSTRÁ, păstrez, vb. I. Tranz. 1. A ţine la loc sigur, păzind cu grijă, a pune bine; a ţine în bună stare, a avea grijă, a pune bine; a ţine în bună stare, a avea grijă de...; a ţine în posesiunea sa. ♦ Spec. A conserva alimentele în bună stare, ferindu-le de alterare. ♦ A respecta, a nu călca, a nu viola (legi, norme de conduită, angajamente etc.) 2. A menţine, a face să dureze. ♢ Loc. vb. A păstra tăcere(a) = a tăcea; a nu se destăinui. ♢ Expr. A (-şi) păstra calmul (sau sângele rece) = a rămâne calm. A păstra amintirea (cuiva sau a ceva) sau a păstra (pe cineva sau ceva) în amintire (sau în inimă, în minte, în suflet) = a) a nu uita niciodată (pe cineva sau ceva); b) a oglindi, a reflecta (ceva din trecut). ♦ Refl. A rămâne, a se menţine. 3. A nu divulga, a nu destăinui (secrete, taine etc.). 4. A pune ceva deoparte, a-şi rezerva pentru altă ocazie sau pentru un anumit scop. – Din bg. pastrja.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PĂSTRÁT s.n. Faptul de a păstra. – V. păstra.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PĂSTR//Á ~éz tranz. 1) A feri de stricăciune; a ţine neschimbat. ~ hainele. ~ fructele. 2) A face să se păstreze. ♢ A-şi ~ calmul (sau sângele rece) a continua să fie calm; a rămâne liniştit. ~ amintirea (cuiva sau a ceva) a nu da uitării (pe cineva sau ceva); a ţine minte (pe cineva sau ceva). 3) (secrete, taine etc.) A ţine în ascuns; a nu face cunoscut cuiva. 4) (locuri, bilete etc.) A lăsa în rezervă (cu destinaţie specială); a rezerva; a reţine. /<bulg. pastrja
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE PĂSTR//Á mă ~éz intranz. A rămâne neschimbat (în timp); a se conserva; a se menţine. Obiceiurile s-au ~at. /<bulg. pastrja
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

păstrá (păstréz, păstrát), vb. – 1. A ţine, a se îngriji de ... – 2. A conserva, a reţine. – 3. A rezerva, a depozita. – Mr. spăstrescu, spăstrire, megl. păstrés, păstriri. Ngr. παστρεύω „a curăţa”, din πάστρα „curăţenie” (Meyer 3231; Tiktin), cf. alb. pastroń „a curăţa” (Philippide, II, 726). Semantismul nu este clar; poate trebuie să fie admisă o confuzie a lui παστρεύω „a curăţa” cu παστώνω „a săra, a conserva”. Der. din lat. *parsitare (REW 6255) nu pare posibilă, cf. Rosetti, I, 161. Der. păstru, s.n. (conservare; economisire); păstrător, adj. (care păstrează). Bg. pastrja „a păstra”, pastrenije „conservare” par să provină din rom. (Candrea, Elemente, 408; Capidan, Raporturile, 233).
(Dicţionarul etimologic român)

păstrá vb., ind. prez. 1 sg. păstréz, 3 sg. şi pl. păstreáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

păstrát s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

păstrát, păstrátă, adj. (reg.) care este bine îngrijit, care este ţinut în stare bună.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
PĂSTRÁ vb. 1. (înv.) a scuti. (A ~ un bun ce i-a fost încredinţat.) 2. a (se) conserva, a (se) menţine, a (se) ţine. (A ~ ceva în bună stare.) 3. v. conserva. 4. a ţine. (Unde ~ peria de haine?) 5. v. dura. 6. v. reţine. 7. v. menaja. 8. v. menţine. 9. v. dăinui. 10. v. perpetua. 11. a purta, a reţine. (~ în suflet icoana copilăriei.) 12. v. opri. 13. v. opri. 14. v. ţine.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A (se) păstra ≠ a (se) schimba
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: pa pas past pastr pastra

Cuvinte se termină cu literele: at rat trat strat astrat