păsuire dex - definiţie, sinonime, conjugare
PĂSUÍ2, păsuiesc, vb. IV. Tranz. A ajusta, a potrivi (o piesă, o parte a unui ansamblu etc.) pentru a obţine o bună îmbinare; a fixa, a încheia. – Din germ. passen.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PĂSUÍ1, păsuiesc, vb. IV. Tranz. A da cuiva răgazul necesar pentru a face ceva; a permite cuiva să întârzie cu achitarea unei obligaţii (băneşti); a amâna, a îngădui. – Pas3 + suf. -ui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PĂSUÍRE1, păsuiri, s.f. Acţiunea de a păsui1 şi rezultatul ei; răgaz acordat cuiva sau solicitat de cineva (pentru îndeplinirea unei obligaţii); amânare, păsuială. – V. păsui1.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PĂSUÍRE2, păsuiri, s.f. Acţiunea de a păsui2 şi rezultatul ei. – V. păsui2.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PĂSU//Í1 ~iésc tranz. (persoane) A lăsa să beneficieze de răgazul necesar pentru a se putea achita de o obligaţie. /pas + suf. ~ui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A PĂSU//Í2 ~iésc tranz. (piese tehnice) A face să se potrivească exact (în procesul asamblării); a ajusta. /<germ. Passen
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

păsuí (a amâna, a potrivi) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. păsuiésc, imperf. 3 sg. păsuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. păsuiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

păsuíre s. f., g.-d. art. păsuírii; pl. păsuíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PĂSUÍ vb. 1. a amâna, a aştepta, a îngădui. (Îl ~ cu plata datoriei.) 2. v. prelungi.
(Dicţionar de sinonime)

PĂSUÍRE s. 1. amânare, păsuială, răgaz, (pop.) îngăduinţă, îngăduire, (înv. şi reg.) răzbun. (I-a acordat o ~ pentru onorarea poliţei.) 2. v. pre-lungire.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pa pas pasu pasui pasuir

Cuvinte se termină cu literele: re ire uire suire asuire