pătare dex - definiţie, sinonime, conjugare
PĂTÁ, pătez, vb. I. 1. Tranz. şi refl. A(-şi) face o pată, a (se) umple de pete; a (se) murdări. ♦ tranz. A realiza, a face să constituie o porţiune de altă culoare pe un fond omogen colorat; a împestriţa. 2. Tranz. Fig. A pângări, a profana; a dezonora. – Din pată.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PĂTÁRE s.f. Acţiunea de a (se) păta şi rezultatul ei. ♦ Boală a plantelor provocată de bacterii, ciuperci şi virusuri, manifestată prin apariţia unor pete pe porţiunile atacate. – V. păta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PĂT//Á ~éz tranz. 1) A face să se păteze; a murdări; a mânji. ~ cu vin. 2) fig. (onoarea, reputaţia etc.) A supune unui sacrilegiu; a profana; a pângări; a spurca. /Din pată
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE PĂT//Á mă ~éz intranz. A se acoperi (parţial sau total) cu pete; a se murdări; a se mânji; a se mâzgăli. /Din pată
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PĂTÁRE f. 1) v. A PĂTA şi A SE PĂTA. 2) (la plante) Boală provocată de un microb şi manifestată prin apariţia unor pete pe organele afectate. /v. a (se) păta
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

pătá (pătéz, pătát), vb. – 1. A se murdări, a se mînji. – 2. A prihăni, a profana. Lat. *pictāre „a picta”, cf. it. pittare „a şterge” (Pratti 775). Pentru rezultatul ctt, cf. Puşcariu, JB, XI, 9; Meyer-Lübke, Mitt. Wien, 8; Graur-Rosetti, III, 65-84; în acest caz, pierderea lui p se explică suficient prin disimilarea cu iniţiala, cf. baptizāreboteza. Pentru semantism, cf. sp. pinta „pată”. În general s-a preferat ca punct de plecare „pată”, pe care au vrut să-l explice prin sl. pęta „călcîi” (Cihac, II, 148); prin rut. petno „pată” (Byhan 325); prin sl. pętĭno (Miklosich, Slaw. Elem., 41); prin alb. petë „lamă de metal” (Meyer, Alb. St., IV, 86); prin lat. *pitta ‹ gr. πίττα „bitum” (Candrea, Conv. Lit., XXXVIII, 874; Candrea, Éléments, 65; Puşcariu 1287; Candrea-Dens., 1357; REW 6546; Tiktin); sau prin ngr. πίττα „turtă”, cf. pită (Rosetti, II, 66). Der. pată, s.f. (urmă, porţiune colorată diferit de rest, nuanţă diferită; stigmat, ruşine); pătat, s.m. (dediţel de pădure); petiţă, s.f. (pată mică; măliniţă; peteşie). Din rom. pare să provină sb. petigi, petici „peteşie”.
(Dicţionarul etimologic român)

sânger-pătát s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pătá vb., ind. prez. 1 sg. pătéz, 3 sg. şi pl. păteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pătáre s. f., g.-d. art. pătării; pl. pătări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pătár, pătáre, s.n. (reg.) cuvertură pentru pat.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
PĂTÁ vb. 1. v. murdări. 2. a (se) mânji, a (se) murdări, a (se) umple. (S-a ~ de cerneală.) 3. v. smălţa.
(Dicţionar de sinonime)

PĂTÁ vb. v. batjocori compromite, dezonora, necinsti, pângări, profana, spurca, terfeli.
(Dicţionar de sinonime)

PĂTÁRE s. v. murdărire.
(Dicţionar de sinonime)

PĂTÁRE s. v. batjocorire, compromitere, dezonorare, necinstire, pângărire, pro-fanare, spurcare, terfelire.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pa pat pata patar

Cuvinte se termină cu literele: re are tare atare