pătimi dex - definiţie, sinonime, conjugare
PÁTIMĂ, patimi, s.f. 1. Sentiment puternic şi violent care copleşeşte pe om, întunecându-i adesea dreapta judecată; p. ext. pasiune, iubire excesivă pentru ceva, pornire nestăpânită; suferinţă morală. ♦ Părtinire, parţialitate; duşmănie, ură. ♦ Loc. adv. Cu patimă = pătimaş. 2. (Înv. şi pop.) Suferinţă fizică, caznă, chin; boală. ♦ (În credinţa creştină) Patimile Mântuitorului = suferinţele îndurate de Isus Cristos. Săptămâna patimilor = săptămâna dinainte de Paşti; săptămâna mare. [Var.: pátemă s.f.] – Din ngr. páthima.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PĂTIMÍ, pătimesc, vb. IV. (Înv. şi pop.) 1. Tranz. şi intranz. A suferi, a îndura, a răbda, a păţi. 2. Intranz. A fi bolnav, a zăcea. – Din patimă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PÁTIM//Ă ~e f. 1) Sentiment de afecţiune puternică şi durabilă (pentru cineva sau ceva); pasiune; dragoste. 2) Obişnuinţă anormală nedirijată de voinţă şi de raţiune; viciu. A avea ~a beţiei. 3) înv. Suferinţă fizică la care este supus cineva; caznă. ♢ Săptămâna ~ilor săptămâna dinaintea Paştilor; Săptămâna Mare. [G.-D. patimii] /<ngr. páthima
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A PĂTIM//Í ~ésc 1. intranz. A trece prin patimi; a avea o durere fizică sau morală (cauzată de o boală sau de diferite greutăţi, neplăceri etc.); a suferi. 2. tranz. A suporta depăşind cu greu; a îndura. /Din patimă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

pátimă (pátimi), s.f. – 1. Pasiune, suferinţă, chin, martiriu. – 2. Maladie, boală. – 3. Pasiune, viciu. – Mr. pathimă. Mgr. πάθημα (Murnu 42; REW 6291). Der. din ngr. nu e posibilă fonetic (Pascu, Beiträge, 11). – Der. pătimaş, adj. (pasionat; bolnav); pătimi, vb. (a suferi); împătimi, vb. refl. (a trezi o pasiune; a se vicia); pătimitor, adj. (înv., pasiv); compătimi, vb., din fr. compatir adaptat la rom. pătimi; compătimitor, adj. (care compătimeşte).
(Dicţionarul etimologic român)

pátimă s. f., g.-d. art. pátimii; pl. pátimi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pătimí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pătimésc, imperf. 3 sg. pătimeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. pătimeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PÁTIMĂ s. 1. v. entuziasm. 2. v. pasiune. 3. nărav, pasiune, viciu, (fam.) boală. (A dat în ~ jocului de cărţi.) 4. iubire, pasiune. (~ de bani.) 5. cusur, dar, defect, meteahnă, nărav, viciu, (pop. şi fam.) pârţag, (pop.) învăţ, (reg.) madea, natură, nărăvie, parfic, teahnă, (prin Bucov.) băsău. (Are ~ beţiei.) 6. v. părtinire. 7. v. chin. 8. v. tortură.
(Dicţionar de sinonime)

PÁTIMĂ s. v. afecţiune, belea, boală, bucluc, dandana, încurcătură, maladie, martiraj, martiriu, mucenicie, năpastă, neajuns, necaz, nemulţumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, rău, supărare, supliciu.
(Dicţionar de sinonime)

PĂTIMÍ vb. 1. v. îndura. 2. a suferi, (înv. şi pop.) a se munci. (De multe a mai ~!)
(Dicţionar de sinonime)

PĂTIMÍ vb. v. suferi.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pa pat pati patim

Cuvinte se termină cu literele: mi imi timi atimi