pătimind

PĂTIMÍ, pătimesc, vb. IV. (Înv. şi pop.) 1. Tranz. şi intranz. A suferi, a îndura, a răbda, a păţi. 2. Intranz. A fi bolnav, a zăcea. – Din patimă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PĂTIM//Í ~ésc 1. intranz. A trece prin patimi; a avea o durere fizică sau morală (cauzată de o boală sau de diferite greutăţi, neplăceri etc.); a suferi. 2. tranz. A suporta depăşind cu greu; a îndura. /Din patimă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

pătimí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pătimésc, imperf. 3 sg. pătimeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. pătimeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pătimínd, -ă, adj. (înv.) 1. chinuit, torturat (de suferinţe fizice şi morale). 2. în care se petrec suferinţe, necazuri, nenorociri.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
PĂTIMÍ vb. 1. v. îndura. 2. a suferi, (înv. şi pop.) a se munci. (De multe a mai ~!)
(Dicţionar de sinonime)

PĂTIMÍ vb. v. suferi.
(Dicţionar de sinonime)