pătimire dex - definiţie, sinonime, conjugare
PĂTIMÍ, pătimesc, vb. IV. (Înv. şi pop.) 1. Tranz. şi intranz. A suferi, a îndura, a răbda, a păţi. 2. Intranz. A fi bolnav, a zăcea. – Din patimă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PĂTIMÍRE, pătimiri, s.f. (Înv. şi pop.) Faptul de a pătimi; patimă, suferinţă, chin. ♦ Boală. – V. pătimi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PĂTIM//Í ~ésc 1. intranz. A trece prin patimi; a avea o durere fizică sau morală (cauzată de o boală sau de diferite greutăţi, neplăceri etc.); a suferi. 2. tranz. A suporta depăşind cu greu; a îndura. /Din patimă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PĂTIMÍR//E ~i f. 1) v. A PĂTIMI. 2) Suferinţă fizică sau morală. 3) înv. Alterare de natură organică sau funcţională a stării normale a unui organism uman; boală. /v. a pătimi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

pătimí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pătimésc, imperf. 3 sg. pătimeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. pătimeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pătimíre s. f., g.-d. art. pătimírii; pl. pătimíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PĂTIMÍ vb. 1. v. îndura. 2. a suferi, (înv. şi pop.) a se munci. (De multe a mai ~!)
(Dicţionar de sinonime)

PĂTIMÍ vb. v. suferi.
(Dicţionar de sinonime)

PĂTIMÍRE s. v. chin.
(Dicţionar de sinonime)

PĂTIMÍRE s. v. afecţiune, boală, maladie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pa pat pati patim patimi

Cuvinte se termină cu literele: re ire mire imire timire