pătlăgele

PĂTLĂGEÁ, pătlăgele, s.f. 1. (Determinat adesea, prin „roşie”) Plantă erbacee legumicolă cu tulpina înaltă, cu frunze mari, penate şi cu flori galbene, cultivată pentru fructul ei comestibil, sferic, roşu, zemos, bogat în vitamine; roşie, tomată (Lycopersicum esculentum); p. restr. fructul acestei plante. 2. (Determinat adesea prin „vânătă”) Plantă erbacee legumicolă cu flori violete şi cu fructe comestibile mari, ovale, cărnoase, de culoare violet-închis; vânătă (Solanum melongena); p. restr. fructul acestei plante. [Var.: pătlăgícă s.f.] – Din tc. patlıcan.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PĂTLĂGÍCĂ s.f. v. pătlăgea.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PĂTLĂG//EÁ ~éle f. : ~ roşie a) plantă erbacee legumicolă cu flori galbene şi cu fructe mari, sferice, suculente, de culoare roşie (rar roz sau galbenă); b) fruct al acestei plante; roşie; tomată. ~ vânătă a) plantă erbacee legumicolă cu flori violacee şi cu fructe mari, ovale, cărnoase, de culoare violetă; vânătă; b) fruct al acestei plante. [G.-D. pătlăgelei; Sil. -tlă-; Var. pătlăgică] /<turc. patlican
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

pătlăgeá (pătlăgéle), s.f. – s.f. – 1. Tomată (Solanum Lycopersicum). – 2. Vînătă (Solanum melongena). – Var. (Mold.) platagea, (Olt.) platagea, (înv.) pătlăgeană, pătlăgică. Mr. pătlăgeană, megl. pitligeani. Tc. patlican, din per. badinğan „vînătă” (Şeineanu, II, 287), cf. ngr. παπλιζάνα, alb., bg., sb. patliğan, cat. albergina (› fr. aubergine), sp. berenjena, rus. baklažan. – Der. pătlăginiu, adj. (brun, vînăt).
(Dicţionarul etimologic român)

pătlăgeá róşie/pătlăgícă róşie s. f. + adj. (sil. -tlă-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pătlăgeá/pătlăgícă s. f. (sil. -tlă-), g.-d. art. pătlăgélei; pl. pătlăgéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
PĂTLĂGEÁ s. (BOT.) 1. v. roşie. 2. v. vânătă.
(Dicţionar de sinonime)

PĂTLĂGÉLE s. pl. v. pătrunjel.
(Dicţionar de sinonime)

PĂTLĂGÍCĂ s. v. roşie.
(Dicţionar de sinonime)