pătuli dex - definiţie, sinonime, conjugare
PĂTÚL1, pătule, s.n. 1. Construcţie cu pereţii din şipci, din nuiele împletite etc., ridicată pe un postament la mică înălţime deasupra solului, care serveşte la păstrarea porumbului (în ştiuleţi); p. gener. hambar pentru cereale. 2. (Pop.) Coteţ (construit pe pari sau într-un copac) pentru păsările de curte; coteţ pentru porumbei. 3. (Pop.) Culcuş improvizat din frunze, din paie, din fân etc., care serveşte pentru dormit; p. ext. pat rudimentar (şi mic). 4. Un fel de podeţ aşezat pe pari la suprafaţa apei, de pe care se pescuieşte. 5. Pătuiac. 6. Platformă înaltă construită pe stâlpi sau în copaci, care serveşte ca loc de observaţie (pentru paznici, pentru vânători etc.); – Cf. lat. * p a t u b u l u m (= patibulum).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PĂTÚL2, pătuli, -e, adj. (În sintagmele) Măr pătul (şi substantivat, m.) = specie de măr cu fructele galbene-verzui (cu pete roşii). Măr pătul (şi substantivat, n.) = fructul mărului mai sus definit. – Din germ. Batullen[apfel], Batullen[baum].
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PĂTULÍ, pătulesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A călca în picioare (culcând la pământ); p. ext. a turti, a strivi, a presa. ♦ Refl. (Despre iarbă, semănături etc.) A se apleca, a se culca la pământ. – Din pătul1.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PĂTÚLI ~e n. 1) Poliţă din scânduri sau nuiele, situată la o înălţime nu prea mare într-un adăpost pentru păsările de curte. 2) Construcţie din scânduri bătute rar sau împletite din nuiele, ridicată deasupra solului, în care se păstrează ştiuleţii de porumb; sâsâiac; porumbar; leasă; coşar. 3) v. PĂTUIAC. 4) Platformă din scânduri sau nuiele, fixată pe pari (sau într-un copac), care serveşte drept punct de observaţie. 5) rar Ramă din scânduri aşezată pe sol (cu un strat de gunoi) şi acoperită cu un material transparent (de obicei sticlă), în care creşte răsadul; răsadniţă. /<lat. patubulum
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A PĂTUL//Í ~ésc tranz. pop. A face să se pătulească; a poligni; a pologi. /Din pătul
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE PĂTUL//Í pers. 3 se ~éşte intranz. (despre cereale, iarbă etc.) A se apleca la pământ luând o poziţie aproape orizontală (din cauza vântului sau a ploii); a se poligni; a se pologi; a se culca. /Din pătul
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

pătúl adj. m., pl. pătúli
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pătúl s. n., pl. pătúle
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pătulí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. pătulésc, imperf. 3 sg. pătuleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. pătuleáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pătúl1, pătúle şi pătúluri, s.n. (pop.) 1. postament din scânduri, din crengi etc. fixat pe pari sau într-un copac, care serveşte ca loc de observaţie (pentru paznici, vânători etc.); pătuiac. 2. postament de scânduri, de crengi, de pari etc. aşezat pe stâlpi, pe furci sau în copaci, pe care se clădeşte o claie de nutreţ; pătuiac. 3. leasă de nuiele sau poliţă sprijinită pe furci înalte, pe care se pune caşul să se scurgă; comarnic. 4. un fel de podeţ construit pe stâlpi, la suprafaţa unei ape, de pe care se pescuieşte noaptea. 5. construcţie cu pereţii de şipci sau din nuiele împletite pentru păstrarea porumbului; porumbar, hambar de cereale, mogtar, coşar. 6. coteţ construit pe pari sau într-un copac pentru păsările de curte; poiată, cotineaţă, pătuiac. 7. coteţ pentru porumbei aşezat pe unul sau mai mulţi pari; porumbar, hulubărie, pătuiac. 8. grajd, staul. 9. şopron pentru unelte, căruţă etc. 10. (reg.) colibă ciobănească la stână. 11. (reg.) adăpost format dintr-un acoperiş susţinut pe pari, la câmp sau la stână; pătuiac. 12. chioşc; frunzar. 13. postament improvizat din lemne, din crengi etc. aşezat direct pe pământ sau pe ţăruşi scunzi, pe care se clădeşte un stog sau o claie, se pune cânepă, fructele la uscat, stupii etc.; pat, păteac, pătiuc. 14. culcuş improvizat din frunze, paie şi fân, bun de dormit; pat rudimentar, pătuiac. 15. cuib, cuibar unde ouă păsările de curte. 16. postament de piatră sau cărămidă pe care se clădeşte cuptorul de pâine. 17. raft cu poliţe suprapuse pe care se aşază fructele sau unele legume. 18. corlata carului. 19. cursă pentru prins animalele sălbatice reprezentată printr-o groapă adâncă acoperită cu frunziş. 20. băţ special acoperit la un cap cu mămăligă, iar cu celălalt înfipt pe fundul bălţii, servind ca nadă la peşte. 21. (art.) numele unui dans popular jucat de căluşari.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
PĂTÚL s. v. comarnic, corlată, grajd, staul.
(Dicţionar de sinonime)

PĂTÚL s. 1. coşar, porumbar, (reg.) magazin, (Mold. şi Transilv.) coş, (Transilv.) coşarcă. (~ de porumb.) 2. v. hambar. 3. porumbar, porumbărie, (reg.) hulubărie, pătuiac, porumbariţă, porumbărişte, porumbelniţă, porumbişte, porumbiţă, (Ban.) golâmbar. (~ pentru porumbei.) 4. (pop.) cotineaţă, (reg.) pătuiac, poiată. (~ pentru păsările de curte.) 5. (reg.) alaş, pătuiac. (~ pentru pază, la o vie.) 6. pătuiac. (~ pentru clădit claia de nutreţ.) 7. v. răsadniţă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pa pat patu patul

Cuvinte se termină cu literele: li uli tuli atuli