pașnic dex - definiţie, sinonime, conjugare
PÁŞNIC, -Ă, paşnici, -ce, adj. 1. (Despre oameni) Care nu tulbură şi nu supără pe nimeni, care este partizan al relaţiilor prieteneşti, armonioase şi evită orice conflict; iubitor de pace, potrivnic războiului. 2. (Despre acţiuni) Care sprijină pacea, lupta pentru pace; (despre atitudini) lipsit de agresivitate. 3. (Despre un loc, un peisaj etc.) Liniştit, calm, tihnit. [Var.: (înv.) pácinic, -ă adj.] – Pace + suf. -nic.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PÁŞNI//C ~că (~ci, ~ce) 1) (despre persoane sau colectivităţi) Care manifestă dragoste de pace; care se străduieşte să evite conflictele. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care este calm; lipsit de agresivitate; pacific. 3) (despre fapte sau acţiuni) Care se face în sprijinul păcii; care susţine pacea. 4) (despre locuri, peisaje etc.) Care se caracterizează prin tihnă. /pace + suf. ~nic
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

pásnic (-ci), s.m. – Măsurător de terenuri cu pasul. Din sl. pasti „a paşte” (Tiktin). În Mold., rar, din cauza confuziei cu paznic.
(Dicţionarul etimologic român)

páşnic adj. m., pl. páşnici; f. sg. páşnică, pl. páşnice
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pasníc, -ă, adj., s.m. sau n. (reg.) 1. (adj.) cu pasul mare, care merge repede. 2. (s.m.) nume de vierme. 3. (s.m.) persoană care măsoară cu paşii un teritoriu. 4. (s.n., înv.) unealtă de lemn ca un compas folosită în dulgherie, rotărie, dogărie; pas.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
PÁŞNIC adj. 1. v. blând. 2. (înv.) pacific, păciuit. (Popor ~.) 3. v. calm. 4. aşezat, chibzuit, cumpătat, echilibrat, liniştit, potolit, tihnit. (A dus o viaţă ~.)
(Dicţionar de sinonime)

PÁSNIC s. v. compas, pas.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Paşnic ≠ agresiv, războinic, violent
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: pa pas pasn pasni

Cuvinte se termină cu literele: ic nic snic asnic