pacea dex - definiţie, sinonime, conjugare
PÁCE s.f. 1. Stare de bună înţelegere între popoare, situaţie în care nu există conflicte armate sau război între state, popoare, populaţii. 2. Acord al părţilor beligerante asupra încetării războiului, tratat de încheiere a unui conflict armat. 3. (Într-o comunitate socială) Lipsă de tulburări, de conflicte, de vrajbă; armonie1, împăciuire, înţelegere. ♢ Loc. vb. A face pace cu cineva = a se împăca cu cineva. ♢ Expr. A strica pacea cu cineva = a ajunge la conflict, a se certa cu cineva. O mie de ani pace, formulă familiară de salut. 4. Linişte sufletească, stare de calm sufletesc; tihnă, repaus, odihnă; lipsă de zgomot şi de mişcare; calm, linişte, tăcere. ♢ Loc. adv. În (bună) pace = în linişte, fără să fie tulburat, stingherit, supărat. ♢ Expr. A da (cuiva) bună pace sau a lăsa (pe cineva) în pace = a nu deranja, a nu supăra, a nu tulbura pe cineva. Dă-i pace = nu te deranja, nu-ţi bate capul; lasă-l în plata Domnului. (Reg.) A nu avea pace (de cineva) = a fi deranjat, a fi tulburat (de cineva). Mergi (sau umblă, du-te, rămâi etc.) în pace = (ca formulă de urare la despărţire) mergi (sau umblă, du-te, rămâi etc.) cu bine, cu sănătate. A nu (mai) avea pace = a fi (în permanenţă) neliniştit, îngrijorat. Fii pe pace! = nu avea nici o grijă, linişteşte-te! ♦ (În concepţiile religioase) Linişte veşnică a omului după moarte, odihnă de veci. ♦ (Adverbial; pop. şi fam.) Nimic, nici vorbă, nici gând; s-a terminat, s-a sfârşit, gata. – Lat. pax, pacis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PACEÁ, pacele, s.f. 1. (Înv.) Partea de la genunchi în jos a piciorului la animalele cu blană; p. ext. blană prelucrată, de calitatea a doua, de pe picioarele unor astfel de animale. 2. (Reg.) Mâncare asemănătoare cu piftia, preparată din picioare de viţel sau de miel, mai rar de pasăre etc., cu adaos de ouă, de oţet sau de usturoi. – Din tc. paça.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PÁCE f. 1) Situaţie de înţelegere în care nu există război. 2) Tratat între părţile beligerante care prevede încetarea unui conflict armat. 3) Atmosferă în care domneşte liniştea, armonia şi buna înţelegere între oameni; raport calm între oameni. 4) Lipsă de gălăgie, de zgomot; linişte. ♢ A da ~ cuiva (sau a lăsa în ~ pe cineva) a nu tulbura liniştea cuiva; a nu deranja, a nu supăra pe cineva. Dă-i ~! lasă-l în voia lui; dă-l încolo. 5) Stare de linişte sufletească; lipsă de griji; tihnă; odihnă; astâmpăr. ♢ Fii pe ~! să n-ai nici o grijă; fii liniştit. Mergi (sau rămâi) în ~ mergi (sau rămâi) cu bine, cu sănătate. Nu-i şi ~! a) nu-i nicăieri; a dispărut; b) nici gând să vină. [G.-D. păcii] /<lat. pax, pacis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

páce, s.f. – Situaţie, stare fără război. Lat. pacem (Puşcariu 1235; Candrea-Dens., 1297; REW 6317), cf. alb. pakjë, it. pace, prov. patz, fr. paix, cat. pau, sp., port. paz. – Der. nepace, s.f. (înv., nelinişte); păciui (var. împăciui), vb. (a face pace, a pacifica); păceluit, adj. (înv., pacific); pacefăcător, s.m. (înv., pacificator); paşnic (var. pacinic), adj. (pacific); păşnicie, s.f. (linişte). – Der. neol. (din fr.) pacific, adj.; pacifica, vb.; pacificator (var. păcinicie), adj.; pacifism, s.n. După Buescu, R. Études roum., III, 158-63, folosirea lui pace ca interj. trimite la lat. pax, gr. πάξ, interj., distincţie care ni se pare prea subtilă. Mai probabil este formula de salut sau de rămas bun, folosită pentru a indica ideea de „problemă tranşată” sau „să nu mai vorbim de asta”, ca în cazul lui sănătate.
(Dicţionarul etimologic român)

paceá (pacéle), s.f. – 1. (Înv.) Pielea, blana de pe picioarele animalului. – 2. Fel de mîncare preparat din picioare de viţel. – Mr. păcea, megl. pacea. Tc. paça (Şeineanu, II, 279; Lokotsch 1601), cf. ngr. πατζας, alb., bg. pača, sb. pače.
(Dicţionarul etimologic român)

a cădea la pace expr. v. a cădea la bruion. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

páce s. f., g.-d. art. păcii; pl. păci
(Dicţionar ortografic al limbii române)

paceá s. f., art. paceáua, g.-d. art. pacélei; pl. pacéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
LADA PĂCII s. v. chivot.
(Dicţionar de sinonime)

PÁCE s. 1. v. armonie. 2. v. linişte. 3. v. astâmpăr. 4. v. tihnă. 5. v. răgaz. 6. v. odihnă de veci.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Pace ≠ bătălie, bucluc, luptă, război
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: pa pac pace

Cuvinte se termină cu literele: ea cea acea