pacifism
PACIFÍSM s.n. Curent politic care propovăduieşte pacea şi condamnă orice război, indiferent de conţinutul lui; p. ext. atitudinea celui care vrea pace; propovăduire a politicii de pace. – Din fr. pacifisme.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PACIFÍSM n. Mişcare politică ai cărei participanţi se pronunţă împotriva oricărui război, inclusiv a celor drepte, de eliberare. /<fr. pacifisme
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PACIFÍSM s.n. 1. Atitudine de pacifist; propovăduire a politicii de pace. 2. Curent liberal ai cărui reprezentanţi se pronunţă împotriva oricăror războaie, limitându-se însă la simpla propovăduire pasivă a păcii şi despărţind lupta pentru pace de lupta activă împotriva politicii care duce la război. [< fr. pacifisme].
(Dicţionar de neologisme)
PACIFÍSM s. n. curent politic de esenţă liberală care se pronunţă pentru pace şi condamnă orice război. (< fr., it. pacifisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
pacifísm s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PACIFÍSM n. Mişcare politică ai cărei participanţi se pronunţă împotriva oricărui război, inclusiv a celor drepte, de eliberare. /<fr. pacifisme
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
PACIFÍSM s. n. curent politic de esenţă liberală care se pronunţă pentru pace şi condamnă orice război. (< fr., it. pacifisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
pacifísm s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)