pacifist
PACIFÍST, -Ă, pacifişti, -ste, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. Adept al pacifismului. 2. Adj. Care ţine de pacifism, privitor la pacifism; care are ca scop menţinerea păcii. – Din fr. pacifiste.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PACIFÍ//ST I~stă (~şti, ~ste) Care ţine de pacifism; propriu pacifismului. /<fr. pacifiste
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PACIFÍ//ST2 ~stă (~şti, ~ste) m. şi f. Adept al pacifismului. /<fr. pacifiste
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PACIFÍST, -Ă adj. Referitor la pacifism, propriu pacifismului. // s.m. şi f. Adept al pacifismului; iubitor al păcii. [< fr. pacifiste].
(Dicţionar de neologisme)
PACIFÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al pacifismului. (< fr. pacifiste)
(Marele dicţionar de neologisme)
pacifíst s. m., adj. m., pl. pacifíşti; f. sg. pacifístă, pl. pacifíste
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
PACIFÍ//ST I~stă (~şti, ~ste) Care ţine de pacifism; propriu pacifismului. /<fr. pacifiste
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
PACIFÍST, -Ă adj. Referitor la pacifism, propriu pacifismului. // s.m. şi f. Adept al pacifismului; iubitor al păcii. [< fr. pacifiste].
(Dicţionar de neologisme)
PACIFÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al pacifismului. (< fr. pacifiste)
(Marele dicţionar de neologisme)
pacifíst s. m., adj. m., pl. pacifíşti; f. sg. pacifístă, pl. pacifíste
(Dicţionar ortografic al limbii române)