pacoste

PÁCOSTE, pacoste, s.f. 1. Ceea ce provoacă cuiva mari neplăceri, necazuri, suferinţe; situaţie în care se află cel asupra căruia s-a abătut o asemenea năpastă. 2. Fiinţă care provoacă cuiva neplăceri, necazuri, suferinţe. – Din sl. pakostĩ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PÁCOSTE f. 1) Fapt, întâmplare care pricinuieşte mari necazuri; năpastă. 2) pop. depr. Fiinţă care cauzează cuiva neplăceri; râie. /<sl. pakosti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

pácoste (pácoste), s.f. – Calamitate, nenorocire, supărare, pagubă. Sl. pakosti (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 237). – Der. pacostnic, adj. (vătămător, dăunător), din sl. pakostiniku, înv.
(Dicţionarul etimologic român)

pácoste s. f., g.-d. art. pácostei; pl. pácoste
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
PÁCOSTE s. 1. v. necaz. 2. v. dezastru.
(Dicţionar de sinonime)