padela

PADÉLĂ, padele, s.f. Vâslă de formă specială, cu câte o pală convexă la cele două capete, folosită la caiac pentru înaintarea rapidă pe apă. – Din germ. Paddel.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PADELÁ, padelez, vb. I. Intranz. (Rar) A vâsli cu ajutorul padelei. – Din padelă (după engl. paddle).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PADÉL//Ă ~e f. Vâslă nefixată cu care se poate vâsli alternativ pe cele două borduri ale ambarcaţiei. [G.-D. padelei] /<germ. Paddel
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A PADEL//Á ~éz intranz. A vâsli cu padela. /Din padelă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PADÉLĂ s.f. Vâslă special construită ca să se poată vâsli cu ea alternativ, când pe un bord, când pe celălalt. [< germ. Paddel, cf. engl. paddle].
(Dicţionar de neologisme)

PADELÁ vb. I. intr. (Rar) A vâsli cu ajutorul padelei. [< engl. paddle, cf. germ. paddeln].
(Dicţionar de neologisme)

PADÉLĂ s. f. ramă special construită ca să se poată vâsli cu ea alternativ, în cele două borduri. (< germ. Paddel, engl. paddle)
(Marele dicţionar de neologisme)

padélă s. f., g.-d. art. padélei; pl. padéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)

padelá vb., ind. prez. 1 sg. padeléz, 3 sg. şi pl. padeleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)