padină

PÁDINĂ, padini, s.f. Loc aproape plan sau uşor scobit, de obicei în vârful unui deal sau al unui munte. ♦ Mică depresiune, circulară sau alungită, dezvoltată de obicei pe loess prin tasare; crov. [Pl. şi: padine] – Din bg. padina.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PÁDIN//Ă ~i f. Suprafaţă (aproape) plană pe vârful unui deal sau al unui munte. [G.-D. padinii] /<bulg. padina
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

pádină (pádini), s.f. – Colnic, măgură mică. Sl. (bg., rus.) padina (Tiktin; Conev 39). Nu ştim dacă padeş, s.n. (Trans. de N., zmeuriş) aparţine aceleiaşi familii.
(Dicţionarul etimologic român)

pádină s. f., g.-d. art. pádinii; pl. pádini
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
PÁDINĂ s. v. crov.
(Dicţionar de sinonime)