pagina dex - definiţie, sinonime, conjugare
PÁGINĂ, pagini, s.f. 1. Fiecare dintre cele două feţe ale unei foi de hârtie dintr-o carte, dintr-un caiet, ziar, registru etc., faţă; p. ext. cuprinsul textului unei asemenea feţe; fragment, capitol dintr-o scriere sau din ansamblul unei opere mai mari. ♢ Loc. vb. A pune în pagină = a pagina (2). 2. Fig. Moment (istoric); eveniment, fapt demn de reţinut, dată importantă; episod însemnat din viaţa unui om. – Din lat., it. pagina, germ. Pagina.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PAGINÁ, paginez, vb. I. Tranz. 1. A numerota paginile (1) sau foile unui caiet, ale unei cărţi, ale unui manuscris etc. 2. (Tipogr.) A aşeza în format de pagini un text cules (şi aflat în şpalturi), pentru a obţine forma definitivă a lucrării care se tipăreşte. ♦ A schiţa planul de dispunere a materialului unui periodic, înainte de culegere, fixând pe pagină locul fiecărui articol. – Din pagină. Cf. fr. p a g i n e r.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PÁGIN//Ă ~i f. 1) Faţă a unei file. ♢ A pune în ~ a pagina. 2) fig. Moment din viaţa unui popor sau a unei persoane. [G.-D. paginii] /<lat. pagina, germ. Pagina
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A PAGIN//Á ~éz tranz. 1) (manuscrise, cărţi etc.) A supune operaţiei de numerotare a paginilor. 2) poligr. (texte în şpalturi) A aranja în format de pagini; a pune în pagini. /Din pagină
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

págină (págini), s.f. – Fiecare dintre cele două feţe ale unei foi de hîrtie. Lat. pagina (sec. XIX). – Der. pagina, vb. (a aranja în pagini; a numerota), din fr. paginer; paginaţi(un)e, s.f., din fr. pagination; paginator, s.m. (muncitor tipograf care face paginaţia).
(Dicţionarul etimologic român)

PÁGINĂ s.f. 1. Faţă a unei foi de registru, de carte, de revistă etc.; cuprinsul, textul unei asemenea feţe. 2. (Fig.) Moment, eveniment, întâmplare din viaţa cuiva. [Pl. -ni, -ne. / cf. lat. pagina, it. pagina].
(Dicţionar de neologisme)

PAGINÁ vb. I. tr. 1. A dispune în pagini (la o carte, la un ziar etc.) materialul cules în şpalturi; a numerota paginile unei cărţi. 2. A schiţa planul de dispunere a materialului unui ziar înainte de a fi dat la cules. [< fr. paginer].
(Dicţionar de neologisme)

PÁGINĂ s. f. 1. faţă a unei foi de registru, de carte, ziar etc.; cuprinsul, textul. 2. (fig.) moment, eveniment din viaţa cuiva. 3. (inform.) fragment dintr-un program, mărimea unei pagini de memorie. (< lat., it. pagina, germ. Pagina)
(Marele dicţionar de neologisme)

PAGINÁ vb. tr. 1. a numerota paginile (unei cărţi etc.). 2. a aşeza în pagini materialul cules în şpalturi. ♢ a schiţa planul de dispunere a materialului unui ziar înainte de a fi dat la cules. (< fr. paginer)
(Marele dicţionar de neologisme)

págină s. f., g.-d. art. páginii pl. págini
(Dicţionar ortografic al limbii române)

paginá vb., ind. prez. 1 sg. paginéz, 3 sg. şi pl. pagineáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PÁGINĂ s. faţă. (Pe prima ~ a cărţii.)
(Dicţionar de sinonime)

PAGINÁ vb. a numerota. (A ~ un caiet.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pa pag pagi pagin

Cuvinte se termină cu literele: na ina gina agina