paginare dex - definiţie, sinonime, conjugare
PAGINÁ, paginez, vb. I. Tranz. 1. A numerota paginile (1) sau foile unui caiet, ale unei cărţi, ale unui manuscris etc. 2. (Tipogr.) A aşeza în format de pagini un text cules (şi aflat în şpalturi), pentru a obţine forma definitivă a lucrării care se tipăreşte. ♦ A schiţa planul de dispunere a materialului unui periodic, înainte de culegere, fixând pe pagină locul fiecărui articol. – Din pagină. Cf. fr. p a g i n e r.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PAGINÁRE, paginări, s.f. Acţiunea de a pagina şi rezultatul ei; paginaţie. – V. pagina.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A PAGIN//Á ~éz tranz. 1) (manuscrise, cărţi etc.) A supune operaţiei de numerotare a paginilor. 2) poligr. (texte în şpalturi) A aranja în format de pagini; a pune în pagini. /Din pagină
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PAGINÁ vb. I. tr. 1. A dispune în pagini (la o carte, la un ziar etc.) materialul cules în şpalturi; a numerota paginile unei cărţi. 2. A schiţa planul de dispunere a materialului unui ziar înainte de a fi dat la cules. [< fr. paginer].
(Dicţionar de neologisme)

PAGINÁRE s.f. Acţiunea de a pagina şi rezultatul ei; punere în pagină, paginat, paginaţie. [< pagina].
(Dicţionar de neologisme)

PAGINÁ vb. tr. 1. a numerota paginile (unei cărţi etc.). 2. a aşeza în pagini materialul cules în şpalturi. ♢ a schiţa planul de dispunere a materialului unui ziar înainte de a fi dat la cules. (< fr. paginer)
(Marele dicţionar de neologisme)

paginá vb., ind. prez. 1 sg. paginéz, 3 sg. şi pl. pagineáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pagináre s. f., g.-d. art. paginării; pl. paginări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PAGINÁ vb. a numerota. (A ~ un caiet.)
(Dicţionar de sinonime)

PAGINÁRE s. 1. numerotare, numerotaţie, paginaţie, (înv.) paginatură. (~ filelor unui caiet.) 2. v. pa-ginaţie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pa pag pagi pagin pagina

Cuvinte se termină cu literele: re are nare inare ginare