pai dex - definiţie, sinonime, conjugare
PAI, paie, s.n. Tip de tulpină simplă, în general fără ramificaţii şi cu internodurile lipsite de măduvă, caracteristic pentru cereale (grâu, orz, orez etc.) şi pentru alte plante din familia gramineelor; (la pl.) grămadă de asemenea tulpini rămase după treierat. ♢ Expr. Om de paie = om fără personalitate, de care se serveşte cineva pentru a-şi atinge un scop personal. Foc de paie = entuziasm sau pasiune trecătoare. Arde focu-n paie ude, se zice despre un sentiment, o pornire care mocneşte (fără a izbucni). A întemeia (ceva) pe paie = a clădi, a realiza (ceva) pe temelii şubrede. (Fam.) Văduvă, (sau, rar) văduv de paie = soţie sau soţ care a rămas o perioadă scurtă de timp fără soţ sau, respectiv, fără soţie. A fugi ca tăunul cu paiul = a fugi foarte repede. A stinge focul cu paie sau a pune paie pe(ste) foc = a înrăutăţi şi mai mult situaţia (dintre doi adversari); a întărâta, a aţâţa pe cei care se ceartă. A nu lua un pai de jos = a nu face absolut nimic. ♦ Bucată din această tulpină sau tub subţire din material plastic cu care se sorb unele băuturi. – Lat. palea.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PĂI adv. v. apoi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PĂREÁ, par, vb. II. Intranz. şi refl. 1. (Cu valoare de semiauxiliar de modalitate) A da impresia, a crea iluzia; a avea aparenţa de... ♢ Loc. vb. A-i părea (cuiva) bine = a se bucura. A-i părea (cuiva) rău = a regreta. ♢ Loc. adv. Pare că = parcă1. ♢ Expr. Pe cât se pare = pe cât se vede, pe cât se înţelege. (Rar) (Impers., introduce o propoziţie subiectivă) Părea că mă aflam într-un mare oraş. ♦ Intranz. (Rar) A atrage atenţia, a impune. 2. A avea impresia, a-şi închipui, a crede. ♦ A socoti, a aprecia, a considera, a găsi. 3. A se înşela; a i se năzări. [Var.: (rar) páre vb. III] – Lat. parere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PAI páie n. 1) Tulpină cilindrică subţire, neramificată, goală pe dinăuntru, având noduri pronunţate, specifică plantelor graminee. ♢ A nu lua un ~ de jos a nu face nimic. A se agăţa şi de un ~ a încerca într-o situaţie grea chiar şi cel mai neînsemnat mijloc de salvare. 2) Mulţime de astfel de tulpini rămase după treierat. ♢ Om de paie. v. OM. Văduvă (sau văduv) de paie soţie rămasă temporar fără soţ (sau invers). A-şi aprinde paie-n cap a-şi provoca singur neplăceri. A pune paie pe foc a înrăutăţi o situaţie (favorizând o ceartă). 3) Tub folosit pentru a sorbi anumite băuturi. /<lat. palea
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A PĂREÁ par intranz. 1) A avea aparenţa; a fi în aparenţă; a se arăta. Pari bolnav. 2) v. A SE PĂREA. /<lat. parere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE PĂREÁ pers. 3 se páre intranz. (de regulă, urmat de o propoziţie introdusă prin conjuncţia ) A face impresia; a se crea aparenţa. Mi se pare că plouă. Cum ţi se pare? /<lat. parere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

pắi adv. – Sigur că da; atunci; uite aşa; apoi. – Var. poi. Lat. post (Puşcariu 1348; Candrea-Dens., 1422; REW 6684), cf. apoi şi prov., port. pos, it. poi, fr. puis, sp. pues.
(Dicţionarul etimologic român)

pái (páie), s.n. – Tulpină uscată de cereale. – Mr., megl. pal’u. Lat. pălea (Diez, I, 301; Puşcariu 1248; Candrea-Dens., 1310; REW 6161), cf. it. paglia, logud. padza, prov., port. palha, fr. paille, cat. palla, sp. paja. Cuvîntul rom. este un sing. refăcut după pl. paie (Byck-Graur 36). Cf. şi Labhardt, Le latin palea, Romanica Helv., XX, 222-9. Der. din lat. pallium (Giuglea, Cercetări, 19), este o ipoteză inutilă pe care Puşcariu, Dacor., VII, 476, a reactualizat-o în parte. Der. păios, adj. (cu paie multe); păia, vb. (a dezmirişti; refl., a se face fibros); păioşenie, s.f. (mirişte); păiş (var. păiuş), s.m. (mirişte; plante graminee, Aira caespitosa, Stipa capillata, Agrostis alba, Festuca ovina); păişte, s.f. (grămadă de paie, stog); păişiţă, s.f. (plantă, Nardus stricta); păiuţ, s.n. (Banat, chibrit); împăia, vb. (a umple cu paie pielea jupuită de pe un animal), format după fr. empailler; împăia, vb. (a creşte o lînă nouă pe oi), probabil datorită culorii brune a lînii (Iordan, F, IX, 132; după ipoteza improbabilă a lui Giuglea, urmat de DAR şi Puşcariu, Dacor., VII, 476, de la un lat. *impalliare, din pallium, cf. păioară).
(Dicţionarul etimologic român)

păreá (par, – rút), vb. – A da impresia, a crea iluzia, a avea aerul. – Mr. (am)par, (am)părui, păreare. Lat. pārēre (Puşcariu 1261; Candrea-Dens., 1331; REW 6235), cf. it. parere, prov. parer, v. fr. paroir, sp., port. parecer. – Der. părere, s.f. (opinie, aviz; iluzie, viziune, fantasmă); părelnic, adj. (imaginar, fictiv); parcă (var. ortografică par’că), adv. (s-ar zice, s-ar crede, într-o măsură, cam), în loc de pare că, cf. calabr. parca; dispărea, vb. (a pieri), format după fr. disparaître; dispariţie, s.f. (pieire), din fr. disparation; compărea, vb., după fr. comparaître; comparent, adj. (care compare); comparaţi(un)e, s.f. (prezentare).
(Dicţionarul etimologic român)

flóri-de-páie s. f. pl.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pai s. n., pl. páie
(Dicţionar ortografic al limbii române)

păi adv., interj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

păreá vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. par, 2 sg. pari, 1 pl. părém; conj. prez. 3 sg. şi pl. páră; ger. părând; part. părút
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pai s.n. (reg.) 1. lână nouă, măruntă, crescută pe oi primăvara. 2. grăsime de pe lâna oilor; usuc.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

pâí, pers. 3 sg. pâiéşte, vb. IV refl. (reg.; despre construcţii) a se înclina, a se apleca într-o parte.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

păí, păiésc, vb. IV (înv. şi reg.) 1. a aduna şi a îndepărta de pe arie paiele rămase de la treierat. 2. a bate grâul pe arie; a îmblăti.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
FLOAREA-PÁIULUI s. v. albăstrea, albăstrică, albăstriţă, vineţea, vineţică.
(Dicţionar de sinonime)

PAIELE-ŢIGÁNULUI s. v. calea lactee, calea-laptelui.
(Dicţionar de sinonime)

PĂI adv. dar?, oare? (~ aşa să fie?)
(Dicţionar de sinonime)

PĂREÁ vb. 1. a arăta, a semăna. (~ a fi mai mult o proză versificată.) 2. a crede, a-şi imagina, a-şi închipui, a i se năzări, (înv. şi pop.) a i se năluci. (Ţi s-a ~ numai că l-ai văzut.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pa

Cuvinte se termină cu literele: ai