paic

PAÍC, paici, s.m. Soldat din garda personală a sultanului sau a domnilor ţărilor româneşti. – Din tc. peyk.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PAÍC n. Soldat din garda personală a sultanului sau a domnilor ţărilor româneşti. /<turc. peyk
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

paíc (paíci), s.m. – 1. Uşier, portar. – 2. Gardă de corp, garda personală a domnitorului, formată din boieri tineri. – Var. peic. Tc. (per.) peik (Şeineanu, II, 95; Loebel 72; Lokotsch 1688). Sec. XVIII, înv.
(Dicţionarul etimologic român)

paíc s. m., pl. paíci
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
PAÍC s. v. curier, mesager, ştafetă.
(Dicţionar de sinonime)