pair

PAIR, pairi, s.m. Titlu purtat de marii vasali ai regelui în Franţa şi în Anglia în evul mediu. ♦ Membru (pe viaţă) al uneia dintre cele două camere legislative din Franţa între 1815 şi 1848. ♦ Titlu de nobleţe în Marea Britanie, care conferă dreptul de membru al Camerei Lorzilor. ♦ Persoană care are (sau avea) unul dintre aceste titluri. [Pr.: per] – Din fr. pair.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PAIR [pr.: per] m. 1) (în Franţa şi Anglia în epoca feudală) Mare vasal al regelui. 2) (în Anglia) Membru al Camerei Lorzilor. /<fr. pair
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

PAIR s.m. 1. Titlu purtat de marii vasali ai regelui Franţei. 2. Membru al uneia dintre cele două camere legislative din Franţa între 1814 şi 1848; titlu de nobleţe care-i conferea celui care-l prelua dreptul de a fi membru al Camerei Lorzilor din Anglia. [Pron. per, (rar) pa-ir. / < fr., engl. pair, cf. lat. par – egal].
(Dicţionar de neologisme)

PAIR [PER] s. m. 1. titlu purtat de marii vasali ai regelui Franţei şi Angliei. 2. membru al uneia dintre cele două camere legislative din Franţa între 1815 şi 1848; titlu de nobleţe care conferea cuiva dreptul de a fi membru al Camerei Lorzilor din Anglia. (< fr. pair)
(Marele dicţionar de neologisme)