pajură dex - definiţie, sinonime, conjugare

pajură

[Sinonime]
PÁJURĂ, pajuri, s.f. 1. Pasăre răpitoare mai mică decât vulturul, dar mult mai puternică şi mai iute în mişcări decât acesta, cu cioc puternic şi tăios, cu gheare lungi şi ascuţite, care trăieşte în regiunile de munte; acvilă (1), aceră (Aquila chrysaetos). ♦ (În mitologia populară) Pasăre uriaşă, cu înfăţişări variate, de obicei fioroase, înzestrată cu puteri miraculoase. 2. Figură simbolică reprezentând o pajură (1) sau vultur (cu unul sau două capete, de obicei cu aripile întinse), care serveşte ca semn convenţional distinctiv pe stemele, steagurile, peceţile sau monedele unor ţări; p. ext. stemă, emblemă având o asemenea figură. [Var.: (înv.) pájeră, pájoră s.f.] – Din ucr. pažera „fiinţă lacomă, nesăţioasă”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

PÁJUR//Ă ~i f. 1) Pasăre răpitoare de munte, de talie mare, cu cioc puternic şi cu gheare lungi şi ascuţite; acvilă. 2) Simbol care reprezintă o pasăre de acest fel, cu unul sau două capete, servind drept semn distinctiv pe stemele, steagurile, peceţile şi monedele unor ţări. 3) Stemă sau emblemă cu asemenea simbol. [G.-D. pajurei] /<ucr. pažera
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

pájură (-re), s.f. – Acvilă (Aquila imperialis). – Var. pajeră, pajoră. Origine obscură. Pare să fie legat de rus. požratĭ „a devora”, cf. rut. pažera „rechin” (Densusianu, Rom., XXIII, 81; Tiktin), probabil datorită reputaţiei de mîncău de care se bucură pajura în poveştile populare. Legătura cu pol. pazur „labă” (Cihac, II, 239) e mai puţin sigură.
(Dicţionarul etimologic român)

pájură s. f., g.-d. art. pájurii; pl. pájuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PÁJURĂ s. 1. v. acvilă. 2. acvilă, (reg.) zgripţor. (Un steag cu ~ imperială.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: pa paj paju pajur

Cuvinte se termină cu literele: ra ura jura ajura